„There Are No Ghosts at the Grand”: fantome, umor și tapet putred
Studioul independent britanic Friday Sundae, cu sediul la Bristol, pregătește pentru finalul lui 2026 un joc care amestecă renovarea unui hotel bântuit cu numere muzicale și umor tipic britanic. „There Are No Ghosts at the Grand” a fost prezentat de Guardian Culture pe 23 iulie 2026.
Un hotel care ascunde mai mult decât mucegai
Jocul, dezvoltat de echipa formată din Anil Glendinning (director creativ și co-fondator) și Rachel Glendinning (partener și co-fondator), spune o poveste clasică de fantome britanice, dar refuză să rămână într-un singur registru: comedie, horror și muzică se împletesc de-a lungul experienței.
Mecanica principală amintește de un joc de renovare: jucătorii folosesc unelte electrice pentru a smulge tapet putrezit, a rearanja mobilierul, a aspira mizeria acumulată și a aplica vopsea proaspătă pe pereți. Noaptea, însă, aceleași camere devin scena unor confruntări cu fantome.
Pentru cei care nu vor să picteze fiecare centimetru de perete manual, dezvoltatorii au inclus un slider de autocompletare — o soluție de confort care nu afectează, în teorie, esența experienței de renovare.
Un personaj-unealtă cu multiple fețe
Printre elementele care ies în evidență se numără Robert C McBrushy, o perie animată din trusa de unelte a jucătorului, inspirată de oamenii pe care Anil Glendinning i-a cunoscut crescând în Scoția.
„La suprafață, personajul nostru Robert C McBrushy este un omagiu adus lui Clippy de la Microsoft. Dar, de fapt, el este o figură paternă, una care acoperă un spectru întreg de tați diferiți, de la unul plin de înțelepciune care îți dă sfaturi minunate, până la unul care își pierde cumpătul și te ceartă”, a explicat Anil Glendinning, citat de Guardian Culture.
Muzică, patois și cod-switching autentic
Distribuția vocală include nume din teatrul muzical și din scena muzicală londoneză: Alex Brightman, cunoscut din „Beetlejuice the Musical”, și Marcia Richards, din trupa the Skints. Un alt personaj, Colin, este vocalizat de un cântăreț britanic-jamaican care nu a fost numit public, folosind atât patois, cât și engleza britanică standard.
Anil Glendinning a vorbit despre libertatea acordată actorilor: „Le-am permis să improvizeze și să vorbească natural în propriul amestec de patois și engleză britanică și am descoperit acest cod-switching natural foarte interesant, în funcție de personajul cu care vorbesc. Așa că totul se simte foarte autentic”, a spus el, potrivit Guardian Culture.
Muzica jocului este scrisă chiar de dezvoltatori, iar în anumite secvențe personajele izbucnesc în cântec — o alegere despre care Anil Glendinning a explicat contextul cultural: „Există o linie foarte neclară între comedie și horror, în special în filmele și cultura britanică. Am scris mereu propria muzică pentru joc, iar într-o secvență ne-am gândit să ne jucăm cu ideea ca personajul chiar să cânte. Ni s-a părut ceva natural, destul de suprarealist, și i-a făcut pe jucători să se întrebe dacă ceea ce văd este real”, a spus el, citat de Guardian Culture. Cei care preferă să evite aceste momente pot să sară peste numerele muzicale.
Cercetare în conacele naționale
Pentru a construi atmosfera hotelului bântuit, Anil și Rachel Glendinning au petrecut mult timp în proprietăți ale National Trust din Regatul Unit, explorând camere din spate, unele semi-deteriorate, altele readuse la stări specifice epocilor edwardiană și victoriană. Experiența anterioară a lui Anil Glendinning, care a lucrat la jocuri cu control de mișcare pentru Microsoft Kinect, se regăsește probabil în felul în care sunt gândite interacțiunile fizice din joc, deși dezvoltatorii nu au detaliat explicit această legătură.
Jocul nu include un glosar pentru expresiile britanice de argou folosite în dialoguri, ceea ce înseamnă că jucătorii din afara Regatului Unit vor trebui să deducă sensul din context.
Lansare pe PC și Xbox
„There Are No Ghosts at the Grand” este în dezvoltare pentru PC și Xbox Series X/S, cu lansare estimată spre finalul anului 2026. Potrivit echipei, obiectivul este să reflecte Marea Britanie reală pe care dezvoltatorii o cunosc, în toată diversitatea ei, printr-un amestec de elemente suprarealiste care lasă jucătorul să se întrebe, la fiecare pas, cât din ce vede este real.
Surse: Guardian Culture
