Mulatu Astatke, tatăl Ethio-jazzului, la 82 de ani, revine la Londra

Mulatu Astatke, considerat tatăl Ethio-jazzului, are 82 de ani și pregătește, în iunie, la Royal Festival Hall din Londra, ceea ce ar putea fi ultima sa performanță în Marea Britanie, a povestit muzicianul etiopian într-un interviu acordat publicației The Guardian.

Cine este Mulatu Astatke?

Povestea lui începe departe de scenele de jazz. La 16 ani, Astatke a fost trimis la un internat din Wrexham, în nordul Țării Galilor, pentru a studia inginerie aeronautică. Muzica avea să-i schimbe, însă, tot traseul.

A ajuns la Trinity College of Music din Londra, apoi la Berklee College of Music din Boston, unde a devenit primul student african al instituției. La Londra a cântat alături de nume grele ale scenei de jazz britanice, precum Ronnie Scott și saxofonistul Joe Harriott, iar la New York a înregistrat, la finalul anilor 1960, albumele Afro-Latin Soul 1 și 2, alături de Ethiopian Quintet.

Cum s-a născut Ethio-jazz?

Astatke a construit un sunet nou combinând scalele pentatonice tradiționale etiopiene cu jazzul vestic, funk-ul și ritmurile afro-latino. La instrumentele occidentale — trompetă, vibrafon, tastaturi electrice — a adăugat instrumente tradiționale etiopiene precum krar, masenqo și kebero.

În Etiopia, muzicianul a înregistrat pentru Amha Records, prima etichetă independentă din țară, fondată în 1969. A colaborat cu saxofonistul Getatchew Mekurya, cu cântărețul Mahmoud Ahmed și cu pianistul Hailu Mergia, nume care au definit scena muzicală din Addis Ababa.

Un moment simbolic al recunoașterii internaționale a venit în 1973, când Duke Ellington a susținut un concert la Addis Ababa, într-un turneu sponsorizat de statul etiopian. Impresionat de ce a auzit, Ellington i-ar fi spus lui Astatke, potrivit relatării acestuia: „Nu mă așteptam la asta din partea unui african.”

De ce contează scalele pentatonice etiopiene?

Pentru Astatke, întrebarea originii muzicale e mai importantă decât eticheta stilistică. Muzicianul aduce în discuție tribul Derashe, din sudul Etiopiei, ale cărui scări muzicale diminuate le găsește identice cu cele folosite de Charlie Parker. Aceeași curiozitate îl duce spre comunitatea Anuak Nilotic din Gambella și spre comparații cu Beethoven, Tchaikovsky, mambo-ul și cha-cha-ul cubanez sau ritmurile din Nigeria, Ghana și Tanzania.

„Cine a fost primul? Cine a creat? De unde vine asta?”, a întrebat retoric Astatke, citat de The Guardian, referindu-se la scalele muzicale și la originile lor comune.

Muzicianul aduce în discuție și moștenirea cântecelor religioase etiopiene, datând din secolul al patrulea, și opera compozitorului St Yared, din secolul al șaselea, din perioada aksumită. „Cât respect îi acorzi?”, a spus el despre St Yared, nemulțumit că această moștenire rămâne prea puțin cunoscută. Potrivit propriei relatări, inclusiv studenții dintr-o universitate etiopiană puteau numi compozitori germani și ruși, dar nu și muntele din fața sălii de curs.

Despre rădăcinile propriei sale formări muzicale, Astatke a fost limpede: „Oamenii din pădure l-au creat pe Mulatu, pentru că am devenit muzician ascultând masenqo.”

Ce spune despre Etiopia și trecutul ei politic?

Astatke a trăit epoci diferite ale țării sale: perioada de aur a domniei împăratului Haile Selassie, ocupația italiană din 1936-1941, detronarea suveranului de către regimul marxist în 1974 și aproape două decenii de represiune. În această perioadă, sute de mii de etiopieni au fost uciși, închiși sau exilați. Etiopia și-a păstrat însă, cu excepția ocupației italiene, independența timp de 2.000 de ani.

Despre politică, muzicianul a fost tranșant: „Nu o iubesc. Nu respecți politicienii. Îmi iubesc țara, îmi iubesc cultura, îmi iubesc oamenii. Atât. Nimic altceva”, a declarat el pentru The Guardian.

Ce urmează pentru Mulatu Astatke?

Recent, Astatke a lansat albumul „Mulatu Plays Mulatu”, apărut la casa de discuri Strut Records, cu aranjamente noi realizate alături de o formație din Marea Britanie. Muzicianul a povestit și un episod din trecut, o vizită în Cuba, unde l-a întâlnit pe Fidel Castro.

La Addis Ababa, fiul său conduce African Jazz Village, un club deschis în 2013, unde Astatke intenționează să cânte muzică nouă. Muzicianul lucrează, de asemenea, la un proiect fără titlu deocamdată, care ar urma să reunească muzicieni din comunități rurale, din ceea ce el numește „pădure”, alături de muzicieni din Addis Ababa.

Interviul cu Mulatu Astatke a fost realizat la un hotel cu arhitectură art deco din nordul Londrei, oraș unde muzicianul a cântat de-a lungul deceniilor și la Metro, un club din Soho închis de zeci de ani. Concertul de la Royal Festival Hall, programat pentru iunie, este așteptat de public ca posibila sa ultimă apariție pe scenă în Marea Britanie.

Pentru cititorii interesați de alte povești din lumea culturii, pot fi utile și articolele despre plastinarea lui von Hagens și umbra lui Damien Hirst, despre deschiderea Guggenheim Abu Dhabi, semnată de Frank Gehry, sau despre portretul uitat al unei pioniere scoțiene în India.

Surse: Guardian Culture