Pole dance, din cluburile de striptease pe scena de teatru

Patru spectacole de la Fringe-ul din Edinburgh arată cum dansul la bară, născut în cluburile de striptease, a devenit artă scenică serioasă. Potrivit Guardian Culture, artiști precum Gina Alm, Donna Carnow, Yvonne Smink, Sadiq Ali și Tamsin Shasha își poartă pe corp urmele anilor de antrenament.

De la cluburile de striptease la scena de teatru

Pole dance-ul a cunoscut un boom în anii 1990 — chiar și prezentatoarea Zoe Ball avea pe atunci o bară fixată în camera de zi. Gina Alm a descoperit disciplina pe YouTube, pe la vârsta de 15 ani, după ce a văzut o dansatoare într-un videoclip. La 16 ani a cerut de la părinți o bară de aluminiu, roz, ca dar de ziua ei.

Astăzi, Alm performează pe scena cabaretului din New York și, în paralel, la Edinburgh, unde co-semnează spectacolul Dusk/Night/Dawn alături de Donna Carnow. Zona cunoscută drept „Pubic Triangle” din Edinburgh, cu cluburile ei de striptease, e chiar rădăcina istorică a disciplinei pe care aceste artiste o duc acum pe scenă.

Cine sunt artiștii care duc bara pe scenă?

Donna Carnow, campioană națională de pole art în Statele Unite, vine dintr-un background de dans contemporan. În Dusk/Night/Dawn, ea și Alm dansează pe o bară suspendată la cinci metri deasupra scenei; în alte producții, Carnow a evoluat la 15 metri înălțime, într-un costum roșu cu paiete și tocuri.

Yvonne Smink este considerată un „ciocan” al industriei — o prezență constantă de multă vreme. Fostă alpinistă, a câștigat mai multe titluri de campioană națională în Olanda și dansează pe bară de 15 ani. Împreună cu regizorul Guilherme Miotto, a creat spectacolul Poles, construit pe o structură de bare verticale, orizontale și diagonale.

Scoțianul Sadiq Ali vine din circ, unde s-a antrenat pe bara chineză tradițională, acoperită cu cauciuc. A dansat în cluburi, a avut anul trecut o stagiune în Ibiza și a semnat spectacolul The Chosen Haram, despre un cuplu musulman queer. Producția lui actuală, Tell Me, urmărește reacția unei femei la un diagnostic de HIV.

Tamsin Shasha, care locuiește la Brighton și va împlini 60 de ani anul acesta, are în spate o carieră legată de restaurarea dramelor grecești antice și de circ. Anul trecut a fost diagnosticată cu ADHD, iar fiul ei are de câțiva ani un diagnostic de autism. Ultimul ei spectacol a explorat shibari, arta japoneză a legăturilor, iar producția actuală, Forgive Me, continuă acest parcurs personal pe scenă.

Ce urme lasă bara pe corp?

Toți acești artiști poartă semne fizice ale meseriei. Donna Carnow are bătături pe genunchi, în spate, care s-au întărit ca „pielea unui șarpe”, potrivit descrierii ei. Yvonne Smink are o zonă decolorată la încheietura mâinii, pielea îngroșată pe interiorul coapsei drepte și creșteri de păr provocate de frecarea constantă cu bara.

„Multe femei au așa ceva. Unele îl rad, dar eu zic: e natural, așa e pur și simplu”, a spus Smink pentru Guardian Culture, referindu-se la aceste urme de pe corp.

Riscurile nu sunt doar cosmetice. Sadiq Ali a suferit o accidentare la bicepsul brațului din cauza fricțiunii cu bara chineză acoperită cu cauciuc: „Am prins asta pe cauciuc și mi-am rupt bicepsul”, a povestit el pentru publicație.

Pentru Tamsin Shasha, care dansează în tocuri de 20 de centimetri, atracția rămâne una fizică și estetică deopotrivă: „Îmi place grația mișcării. Și îmi place că e un antrenament pentru tot corpul”, a declarat ea. Sadiq Ali a povestit și despre percepția greșită a publicului: „Bărbații văd spectacolul meu și zic: <> Iar eu le spun: <>”.

Spre Jocurile Olimpice?

Ceea ce a pornit exclusiv din cluburile de striptease a devenit între timp o disciplină de competiție sportivă, predată în studiouri de dans obișnuite, cu o campanie activă pentru includerea ei la Jocurile Olimpice. Yvonne Smink surprinde această schimbare: „Când am început eu, nu existau piese de teatru care să folosească pole dance. Pur și simplu nu exista așa ceva. Venea din cluburile de striptease. Acum e ca o revoluție întreagă care se întâmplă. Mi se pare interesant să văd asta”, a spus ea pentru Guardian Culture.

Pentru Gina Alm și Donna Carnow, spectacolul de pe scena Fringe-ului e, dincolo de artă, o revendicare: „Viețile și munca noastră”, spun cele două despre riscurile fizice asumate constant, uneori pentru sume modeste — potrivit relatării Guardian Culture, până la 250 de dolari pe spectacol. Iar Yvonne Smink descrie starea pe care i-o dă bara în termeni aproape meditativi: „Pur și simplu îmi pot opri gândurile și mă mișc odată cu muzica. E ca și cum timpul s-ar opri”.

Întrebări frecvente

De ce e considerat pole dance-ul acum artă, nu doar spectacol de club? Pentru că artiști cu pregătire în dans contemporan, circ sau teatru clasic folosesc bara pentru a spune povești complexe — de la identitate queer la boală sau traumă —, iar spectacolele lor sunt prezentate la festivaluri de teatru, nu doar în cluburi.

Unde pot fi văzute aceste spectacole? Producții precum Dusk/Night/Dawn, Poles, Tell Me și Forgive Me sunt prezentate la Fringe-ul din Edinburgh, potrivit relatării Guardian Culture.

Pole dance-ul ar putea deveni sport olimpic? Există deja o campanie în acest sens, iar disciplina funcționează de acum ca sport de competiție, cu titluri naționale de campionat, cum sunt cele câștigate în Olanda de Yvonne Smink.

Surse: Guardian Culture