A murit Plas Johnson, saxofonistul din tema Pink Panther
Plas Johnson, saxofonistul american cunoscut pentru solo-ul memorabil din The Pink Panther Theme, a murit pe 15 iulie, la Granada Hills, Los Angeles, la 94 de ani, cu șase zile înainte de a împlini 95 de ani.
Vestea a fost confirmată de postul de radio de jazz KKJZ din Los Angeles, iar moartea sa a fost anunțată public pe 17 iulie de un utilizator Facebook din Donaldsonville, Louisiana, orașul natal al muzicianului, potrivit publicației Donaldsonville Chief.
Sunetul care a definit un personaj de desene animate
Johnson rămâne cel mai bine cunoscut pentru interpretarea la saxofon tenor a temei The Pink Panther, înregistrată în 1963 alături de compozitorul Henry Mancini. Acel solo, devenit unul dintre cele mai recognoscibile fragmente muzicale din cinema, a transformat o simplă temă de generic într-un adevărat simbol sonor.
Coloana sonoră a filmului a fost clasată pe locul 20 în topul American Film Institute al celor mai importante scoruri din istoria filmului. Muzica a câștigat trei premii Grammy și a fost nominalizată la Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră originală, la cea de-a 37-a ediție a Academy Awards.
De la orchestra familiei la studiourile din Los Angeles
Johnson și-a început cariera muzicală cântând alături de familia sa. Tatăl său, care cânta la banjo și saxofon, i-a cumpărat primul instrument, un saxofon soprano. Prima sa înregistrare a avut loc în 1950, alături de fratele său Ray, pentru casa de discuri DeLuxe Records.
A urmat un turneu alături de cântărețul și pianistul Charles Brown, perioadă în care Johnson a trecut de la saxofonul soprano la alto și, ulterior, la tenor, instrumentul cu care avea să devină celebru.
În 1954 s-a mutat la Los Angeles, unde a devenit muzician de studio, unul dintre acei instrumentiști esențiali, dar rareori cunoscuți publicului larg, care dau consistență marilor înregistrări. A colaborat de-a lungul carierei cu nume precum BB King, Johnny Otis, Frank Sinatra, Marvin Gaye, Nat King Cole și, desigur, Henry Mancini.
„Nu aplaudă niciodată nimic”
Într-un citat reprodus de Donaldsonville Chief, Johnson descria, cu umorul specific unui om care a petrecut zeci de ani prin studiourile de înregistrări, reacția rară a colegilor săi muzicieni: „Și asta spune ceva… Ei nu aplaudă niciodată nimic.”
Cuvintele surprind, de fapt, esența unei cariere construite discret, în umbra marilor nume pe care le-a acompaniat, dar recunoscută de cei care știau cu adevărat ce înseamnă o interpretare memorabilă.
Surse: Guardian Culture
