10 ani de Cursed Child: cum s-a făcut magia de pe scenă

Harry Potter and the Cursed Child împlinește pe 30 iulie zece ani de la premiera producției originale din două părți, la Palace Theatre din Londra. Actorul Jamie Parker și designerul de iluzii Jamie Harrison povestesc, pentru Guardian Culture, cum a prins contur spectacolul.

Cine este Jamie Parker, actorul care a devenit Harry Potter adult?

Parker joacă rolul lui Harry Potter în piesa scrisă de Jack Thorne, care se petrece la 19 ani după evenimentele din cartea finală a seriei. Actorul citise doar prima carte din serie și văzuse câteva dintre filme înainte de a prelua rolul.

Pentru a intra în atmosfera poveștii, Parker a ascultat în buclă audiobookul citit de Stephen Fry. A urmat apoi un an de repetiții la Londra și încă un an la Broadway, în New York, alături de echipa condusă de regizorul John Tiffany, cu producătorii Sonia Friedman și Colin Callender.

Parker mărturisește că nu a fost convins din prima clipă de proiect: „Recunosc acum, cu bucurie, că am crezut că spectacolul e o idee proastă.” A acceptat totuși rolul, motivat și de o comparație neașteptată cu unul dintre filmele sale preferate: „dacă asta e tot ce mă apropie de a juca în This Is England, o fac.”

De ce contează povestea personală a lui Parker pentru rol?

Actorul a urmat o școală de internat în Scoția și, în copilărie, purta ochelari rotunzi — un detaliu biografic care se leagă firesc de imaginea lui Harry Potter construită de-a lungul cărților și filmelor.

Piesa are două părți și extinde universul construit de J.K. Rowling, spunând și povestea generației următoare, a copiilor personajelor cunoscute din cărți.

Cum funcționează iluziile care fac spectacolul să pară magie reală?

Jamie Harrison, designerul de iluzii al producției, a studiat actoria la o școală de teatru înainte de a fonda compania Vox Motus. Multe dintre trucurile folosite pe scenă au rădăcini vechi: una dintre tehnicile de bază, numită „mascot moth”, a fost creată de iluzionistul David Devant acum 120 de ani.

Spectacolul se bazează masiv pe jocul de umbre și lumină pentru a construi efectele. Unul dintre cele mai cunoscute este Expelliarmus, vraja prin care bagheta sare dintr-o mână în alta — momentul definitoriu al duelurilor din poveste.

Harrison descrie procesul de creație ca pe o continuă căutare: „Există atâta magie!” Colaborarea cu scenaristul Jack Thorne a fost esențială pentru a stabili unde și cum apar efectele: „și dispar”, spunea Thorne despre un moment anume, sau, în alt caz, „aici se întâmplă o vrajă” — indicații simple din care Harrison și echipa lui construiau soluții tehnice complete.

Ce compromisuri au fost necesare între regie și scenografie?

Regizorul John Tiffany a avut, la un moment dat, o rezervă clară față de un element de decor: „nu vreau o cabină telefonică roșie mare pe scenă… putem găsi altă cale?” Presiunea producției a schimbat însă planul rapid, iar Sonia Friedman și Tiffany au revenit cu un mesaj urgent către echipa tehnică: „am spus că nu vrem o cabină telefonică, dar avem nevoie de una până săptămâna viitoare!”

Designerul de decor Christine Jones a fost parte din acest proces de ajustare constantă, în care fiecare element vizual trebuia să servească deopotrivă poveste și iluzie.

Cum a reacționat J.K. Rowling la iluziile din spectacol?

Autoarea a vizitat atelierele de producție într-o fază timpurie și a cerut în mod special să vadă din nou două momente: Expelliarmus și trucul cu Time Turner. Entuziasmul ei a fost imediat, potrivit relatării lui Harrison, care o citează cerând să repete un efect: „Oh! Fă din nou asta!”

Ce s-a întâmplat pe scenă în seara duelului dintre Harry și Draco?

Unul dintre momentele memorabile ale reprezentațiilor a avut loc în scena duelului dintre Parker și Alex Price, care îl joacă pe Draco Malfoy. Bagheta lui Parker s-a agățat într-o parte a hainelor sale și a zburat spre dreapta scenei; actorul a sărit după ea și a reușit să o prindă, spre reacția lui Price, care a exclamat scurt: „Da!”

Parker recunoaște că nu are un răspuns clar pentru cum a reușit exact mișcarea, dar rămâne curios să înțeleagă mecanismul: „Sper să învăț cum se face asta… nu știu, dar hai să aflăm!”

Cum a fost prima previzualizare a spectacolului?

La prima previzualizare, spectatorii au fost pe scaune cu zece minute înainte de începerea reprezentației și nu s-a auzit niciun telefon mobil sunând — un detaliu neobișnuit pentru o sală de teatru plină.

Producția a fost prezentată la un moment dat, informal, ca fiind deschiderea unui nou film Star Wars, difuzat însă într-un singur cinema la nivel mondial. La eveniment au venit special spectatori din Australia, Filipine și Canada pentru a asista la proiecție.

Ce urmează pentru Harry Potter and the Cursed Child?

Producția originală din două părți, cu premiera la Palace Theatre din Londra, continuă pe scenă până pe 20 septembrie. O nouă producție, restructurată într-o singură parte, se deschide pe 9 octombrie. Pe 30 iulie, producția din două părți marchează oficial zece ani de existență.

Cititorii interesați de alte povești din lumea spectacolelor și a scenei pot găsi context și în articolul despre mii de fani care i-au cântat lui Kate Bush pe Penistone Hill, sau în relatarea despre opera „The Oresteia”, pusă în scenă la Sydney. Pentru cei pasionați de adaptări culturale neașteptate, merită citit și articolul despre cum un anime a readus la viață opera lui Osamu Dazai.

Surse: Guardian Culture