Cum un anime a readus la viață opera lui Osamu Dazai

Penguin Classics publică luna aceasta, în iulie 2026, prima ediție britanică din opera lui Osamu Dazai în aproape 70 de ani — colecția „Schoolgirl”, tradusă de Polly Barton. Scriitorul japonez, mort în 1948, a devenit un fenomen editorial datorită unui serial anime.

Cine a fost Osamu Dazai?

Născut în 1909 în nordul Japoniei, într-o familie bogată, Dazai a fost un student strălucit care a manifestat însă de timpuriu semne de tulburări psihice. Până la 21 de ani, făcuse deja două tentative de sinucidere.

Traducătorul său Donald Keene a descris existența lui Dazai drept o „viață de risipă nebună”, marcată de dependența de morfină și de mai multe relații tumultuoase. Scriitorul s-a sinucis în 1948, la 38 de ani, printr-un pact dublu cu iubita sa, Tomie Yamazaki. Corpurile celor doi au fost recuperate șase zile mai târziu, chiar în preajma zilei în care Dazai ar fi împlinit 39 de ani.

Ultimul său roman terminat, „No Longer Human”, publicat tot în 1948, este o relatare semiautobiografică intensă despre alienare. Numai în Marea Britanie, cartea a vândut peste 75.000 de exemplare. Naratorul descrie viața ca „un loc de groază fără fund” și afirmă că „însuși actul de a trăi este sursa păcatului”.

De ce abia acum apare o ediție britanică?

Până de curând, lucrările lui Dazai erau disponibile în Regatul Unit doar în ediții importate de la editorul american New Directions. Asta se schimbă acum: Penguin Classics publică „Schoolgirl”, o colecție de povestiri scrise din perspectivă exclusiv feminină, selectate și traduse de Polly Barton.

Povestea care dă titlul volumului s-a bazat, potrivit lui Barton, „în mare parte pe jurnalul unui adevărat elev de 19 ani pe care Dazai l-a primit prin poștă”. Naratoarea mărturisește, cu o luciditate tulburătoare: „problema e că sunt coruptă. Sunt o fată rea.”

Barton îl plasează pe Dazai alături de Yukio Mishima și Ryūnosuke Akutagawa în ceea ce numește „unul dintre cei trei mari, despre care toată lumea vorbește ca despre părinții literaturii japoneze moderne”. Ea observă la Dazai o combinație rară: „o calitate emoțională neascunsă, dar temperată de o inteligență enormă”, și adaugă că autorul „își asumă acest autodispreț cu un fel de exuberanță”.

Ce legătură are un serial anime cu revenirea lui Dazai?

Explicația din spatele acestui succes editorial neașteptat ține de cultura pop japoneză. Serialul anime „Bungo Stray Dogs”, lansat în Japonia în 2016 și difuzat în America în 2018, transformă scriitori reali în personaje ficționale — printre ele, o versiune „cântă și dansează” a lui Osamu Dazai. Chris Wait, editor la New Directions, descrie acest personaj drept unul „aventuros”.

Efectul asupra vânzărilor a fost spectacular. Înainte de anime, potrivit lui Tynan Kogane, editor-șef la New Directions, „vindeam duzini sau sute de exemplare pe an”. După lansarea în SUA, vânzările au crescut exponențial, ajungând la apogeu la circa 150.000 de exemplare anual — o cifră care i-a permis editurii să cumpere un nou etaj de birouri și să actualizeze coperta veche a cărții.

De ce rezonează Dazai cu tinerii cititori de azi?

Poate cel mai surprinzător aspect al acestui fenomen este demografia lui: tineri bărbați, categoria despre care se spune constant că nu mai citește cărți. „Am impresia că este popular în special în rândul tinerilor bărbați — demografia despre care ni se spune constant că nu citește cărți”, explică Polly Barton.

Tynan Kogane vede o explicație mai adâncă. „Cred că mulți tineri cititori se regăsesc în operele lui Dazai”, spune el, adăugând că „există mult nihilism și disperare în opera lui Dazai și, din păcate pentru țara noastră în acest moment, există mult nihilism și disperare și aici. Bărbatul nefericit din Japonia postbelică rezonează cu adevărat cu mulți cititori.” Pe Reddit și TikTok, comentatorii merg și mai departe, numindu-l „singura persoană care mă înțelege”.

Fenomenul se înscrie într-un context mai larg: în 2024, aproape jumătate din titlurile de ficțiune tradusă aflate pe lista bestsellerurilor britanice proveneau din Japonia. Alături de „No Longer Human” și „Schoolgirl”, printre lucrările lui Dazai se numără și „The Flowers of Buffoonery” (1935) și „The Beggar Student” (1940).

Întrebări frecvente

Surse: Guardian Culture