Furious: cel mai feminist thriller polițist de pe Disney+
Furious, noul serial detectiv Disney+ cu Emmy Rossum, debutează luni, 27 iulie, și spune povestea unei tinere agente FBI aflate pe urmele unei criminale în serie ale cărei victime sunt bărbați. Guardian Culture îl numește cel mai feminist thriller TV de până acum.
Despre ce este vorba, de fapt?
Emmy Rossum o joacă pe Alice Black, o agentă FBI la început de carieră, transferată în unitatea pentru infracțiuni sexuale a Biroului. Acolo o are mentor pe Nora, interpretată de Quincy Tyler Bernstine. Chiar la prima lor întâlnire, potrivit Guardian Culture, Nora o întâmpină cu o întrebare directă: „De ce vrei să lucrezi la subsol, cu infracțiuni sexuale și crime împotriva copiilor? Te urăști pe tine însăți?”
În centrul intrigii se află Catherine, criminala în serie jucată de Lola Petticrew, ale cărei victime sunt exclusiv bărbați. Autorul articolului din Guardian notează chiar ironia numelui ei: „Catherine ar putea fi cel mai puțin sugestiv nume pentru o criminală în serie, dar asta e doar unul dintre modurile în care acest serial rescrie regulile jocului.”
De ce se vorbește despre un serial „feminist”?
Guardian Culture pornește de la o observație simplă: dramele polițiste standard sunt pline de corpuri mutilate de femei, dar rareori acordă femeilor din poveste vreo capacitate reală de acțiune. Furious inversează formula. În jumătate din episoadele vizionate de autorul articolului, spune el, apar cel mult doi bărbați care nu sunt cel puțin șoviniști și, adesea, ipocrit coercitivi.
Personajele masculine includ un fost partener abuziv din NYPD, jucat de Jake Lacy, și un fost coleg de muncă al lui Black, interpretat de Scoot McNairy. Contextul mai larg al serialului atinge teme grele: acuzații de trafic sexual, imunitatea legală de care se bucură bărbații bogați — cu trimitere directă la cazul Epstein —, abuzul domestic dintre parteneri și tulburarea de stres posttraumatic (PTSD).
Nora o descrie pe Catherine drept „îngerul nostru răzbunător, Furia noastră malefică, ucigașa noastră” — o formulare care surprinde exact tensiunea morală din centrul serialului: eroina lui este, în același timp, un monstru.
Cât de departe merge critica la adresa sistemului?
Un moment de dialog rezumă miza etică a serialului. Când vine vorba despre femei care acceptă bani pentru sex, Nora e tranșantă: „Odată ce accepți bani pentru sex, ești o infractoare.” E genul de replică prin care Furious refuză să ofere răspunsuri comode.
Autorul articolului recunoaște că eticheta de „cel mai feminist serial pe care l-am văzut vreodată” ar putea descuraja o parte din public: „Aș spune că e cel mai feminist serial pe care l-am văzut vreodată — doar că asta ar putea face pe unii să-l ignore.” Și adaugă, cu umor: „Plus că nu poți critica o omletă-patriarhat fără să spargi niște picioare. Adică ouă.”
Pentru context, autorul își amintește o remarcă a unui prieten la un concert Lily Allen, într-o mulțime copleșitor feminină: „M-am simțit ca o vulpe vegetariană la o convenție înarmată de găini.” Serialul este comparat, în articol, cu Killing Eve și Promising Young Woman — două titluri care au explorat, fiecare în felul lor, răzbunarea și complicitatea sistemului cu violența împotriva femeilor.
Ce diferențiază Furious de alte thrillere polițiste?
Spre deosebire de multe seriale din gen, Furious pare la fel de interesat de psihologia victimizării pe cât e de mecanica omorurilor. Guardian Culture subliniază exact acest lucru: „Acesta este un serial rar despre crimă, deopotrivă interesat de psihologia victimizării și de uciderea propriu-zisă, care valorizează nuanța și complexitatea în locul catharsisului.” E o alegere care mizează pe disconfort, nu pe eliberare ușoară — și, potrivit autorului, tocmai acolo stă forța serialului.
Pentru cititorii interesați de alte producții recente cu personaje feminine complexe, merită urmărit și finalul serialului Heartstopper, sau parcursul actriței din Gugu Mbatha-Raw: de la Belle la horrorul rasial Possession.
Surse: Guardian Culture
