O genă neanderthaliană ne face mai înalți și mai musculoși
Un studiu publicat pe 5 august în jurnalul Current Biology, realizat pe peste 1,1 milioane de adulți din cinci biobănci globale, arată că o variantă genetică moștenită de la neanderthalieni influențează înălțimea și masa musculară. Aceasta este mult mai frecventă în Asia decât în Europa.
Neanderthalienii au trăit între aproximativ 400.000 și 40.000 de ani în urmă, în Europa și Asia. Astăzi, majoritatea oamenilor cu ascendență non-africană au moștenit între 1% și 4% din materialul genetic al acestor strămoși, urmă a încrucișărilor petrecute în urmă cu aproximativ 47.000 de ani.
Ce a descoperit noul studiu?
Cercetătorii de la Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology din Germania, Karolinska Institute din Suedia și University of Wisconsin–Madison au analizat două variante ADN dintr-o genă. Aceasta codifică receptorul hormonului de creștere. Persoanele care poartă varianta de origine neanderthaliană sunt, în medie, cu 0,12 inci mai înalte și cu circa 0,6 livre mai grele decât cele fără această variantă.
Diferența de greutate nu vine din grăsime, ci din masă musculară magră. Iar în laborator, celulele cu varianta neanderthaliană s-au înmulțit cu aproximativ 40% mai mult decât cele cu varianta specifică omului modern, în doar cinci zile.
De ce e mai frecventă în Asia decât în Europa?
Prevalența alelei variază enorm de la o populație la alta: ajunge la 24% la persoanele cu ascendență sud-asiatică și est-asiatică. Scade la doar 0,5% la europeni și la 2% la persoanele de ascendență amerindiană nativă.
„Dar grupurile europene nu manifestă această alelă la fel de des ca populațiile asiatice”, a explicat antropologul John Hawks de la University of Wisconsin–Madison, într-o declarație pentru Nature. Diferența arată cât de neuniform s-a răspândit acest fragment de ADN antic în populațiile actuale.
Ce spune asta despre neanderthalieni?
Rămășițele fosile ale neanderthalienilor arată trăsături fiziologice distincte: rădăcini ale dinților mai scurte și un ramus mai scurt, partea verticală a osului maxilar posterior, aflată în apropierea urechii. Descoperirea genei receptorului hormonului de creștere oferă un indiciu genetic pentru o parte din statura și constituția lor robustă.
Totuși, cercetătorii sunt precauți în privința concluziilor. Hugo Zeberg, coautor al studiului și antropolog evoluționist la Karolinska Institute, a precizat că această variantă genetică „nu poate explica de una singură tipul corporal neanderthalian”. Corpul lor a fost, cel mai probabil, rezultatul mai multor variante genetice care lucrează împreună, nu al uneia singure.
Descoperirea se adaugă unui șir de studii recente care recompun, bucată cu bucată, cum au lăsat neanderthalienii amprente în biologia oamenilor de astăzi. Un alt exemplu recent este cel al strămoșilor „fantomă” descoperiți în ADN-ul uman modern.
Surse: Smithsonian Magazine
