Hull redeschide Muzeul Maritim, cu schelet de balenă de 12 metri

Muzeul Maritim din Hull, Marea Britanie, s-a redeschis în 2026 după o renovare de 20,4 milioane de lire, într-o clădire din 1871. Vizitatorii pot vedea acum un schelet de balenă de 40 de picioare și o colecție de scrimshaw de clasă mondială.

Ce se poate vedea acum în muzeu?

Piesa centrală a expoziției rămâne scheletul unei balene din Atlanticul de Nord, lung de 40 de picioare, găsit pe țărm cu mai bine de un secol în urmă. Specia este aproape dispărută din cauza vânătorii de balene: astăzi mai există sub 400 de exemplare. Balenele din Atlanticul de Nord erau vânate tocmai pentru că erau docile, lente și foarte grase — carcasele lor pluteau și produceau cantități mari de ulei valoros.

Alături de schelet stă colecția de scrimshaw, gravuri și sculpturi făcute de balenieri pe os și fildeș, considerată de clasă mondială. Printre exponatele mărunte se numără o balenă sculptată din fildeș, suficient de mică încât încape în palmă, cu harpoane miniaturale nu mai mari decât niște bețe de dinți, dar și colți de narval transformați cândva în suporturi de pălării sau picioare de pat.

Muzeul păstrează și un obiect mai puțin obișnuit: un cap mecanic de „sirenă”, o himeră între maimuță și pește. Un model de vapor arată trecerea de la navele cu pânze la cele cu abur, iar o figură de câine cioplită în lemn provine chiar de pe Sirius, primul vapor care a traversat Atlanticul complet pe puterea aburului, în 1838.

În total, muzeul expune aproximativ 1.300 de artefacte, cu 50% mai multe obiecte din colecție scoase la vedere față de perioada dinainte de renovare, iar spațiul deschis publicului s-a dublat: vizitatorii pot urca acum pe patru etaje, față de doar două înainte.

Cum a fost restaurată clădirea?

Clădirea a fost proiectată inițial de Christopher Wray și a găzduit un birou de doc, deschis în 1871. Este un exemplu de stil neoclasic încărcat, cu detalii inspirate din mitologia lui Neptun. Are un plan triunghiular și cupole în formă de piper de sare în trei dintre colțuri. Construcția este clasificată Grade II* și a devenit Muzeu Maritim în 1975, continuând tradiția unui muzeu original deschis în 1912, Muzeul de Pescuit și Navigație din Pickering Park.

Proiectul de 20,4 milioane de lire a fost finanțat de consiliul local din Hull, cu 11,8 milioane de lire, de National Lottery Heritage Fund, cu 7,7 milioane, restul venind din donații private.

Restaurarea a fost coordonată de Claire Humphrey, arhitectă senior la firma de conservare Purcell. Ea a povestit pentru Guardian Culture cum arăta spațiul principal înainte de intervenție: „Nici nu puteai citi întreaga încăpere ca pe un volum unitar, pentru că exista o rampă mare în mijloc care urca spre un nivel de mezanin”, a explicat Humphrey.

Din spațiul principal a fost scos un dulap întreg, iar paleta de culori a fost schimbată complet. Albastru marin discret și tavan alb glaciar au înlocuit griul lucios și trandafiriul strident, amintind de o cremă antiseptică. În sala numită Curtea, echipa de conservare — opt specialiști — a petrecut șase săptămâni pe schele, curățând cu bețe de bumbac scuturile heraldice ale porturilor Ligii Hanseatice și coloanele din scagliola roșie și roz. Aspectul acestora amintește de un magazin italian de delicatese. Tavanul păstrează decorații cu frunzișuri și stele de mare împletite, iar sala este acum folosită pentru evenimente.

Ce poveste spune Hull despre sine?

Hull se află la confluența râului Hull cu estuarul Humber și are o istorie maritimă de 800 de ani, construită pe comerț, vânătoare de balene și pescuit. Orașul are un tribut aparte pentru Lilian Bilocca, poreclită „basmaua revoluționară”, care a condus în anii 1960 o campanie pentru siguranța flotelor de pescuit, plătind pentru asta prin ostracizare și denigrare publică. Peste 150 de ani de pescuit comercial la Hull au costat mai mult de 6.000 de vieți de pescari.

Astăzi economia orașului s-a reorientat spre energie: lame de turbine eoliene pentru parcurile offshore sunt produse și expediate din Alexandra Dock, unul dintre cele mai aglomerate porturi din Marea Britanie. Hull a fost desemnat City of Culture în 2017, dar centrul rămâne marcat de magazine goale, iar zona docurilor păstrează urmele lipsurilor din al Doilea Război Mondial.

Poetul Philip Larkin, fost șef al bibliotecii Universității din Hull, are o statuie ridicată în 2010 la gara Paragon. El a descris orașul, într-un text citat de Guardian Culture, drept „surpriza unui oraș mare… unde vin doar comercianții și rudele, într-un peisaj rural mărginit și cu miros de pește, cu vapoare urcând pe străzi”. Printre alte urme ale trecutului naval se numără Arctic Corsair, un traulier istoric, considerat echivalentul local al celebrului Cutty Sark, aflat acum în doc uscat la North End Shipyard, în așteptare de amarare permanentă.

Întrebări frecvente

Cine a finanțat renovarea muzeului?

Proiectul, în valoare de 20,4 milioane de lire, a fost susținut de consiliul orașului Hull (11,8 milioane de lire), de National Lottery Heritage Fund (7,7 milioane de lire) și din donații private.

Ce s-a schimbat față de vechiul muzeu?

Spațiul deschis publicului s-a dublat, numărul de etaje accesibile a crescut de la două la patru, iar obiectele din colecție expuse acum sunt cu 50% mai multe decât înainte.

De ce este importantă balena expusă?

Este un schelet de balenă din Atlanticul de Nord, specie aproape dispărută din cauza vânătorii istorice — mai puțin de 400 de exemplare mai există astăzi.

Ce este scrimshaw?

Scrimshaw este arta gravării și sculptării osului sau fildeșului de balenă, practicată de balenieri; muzeul din Hull deține o colecție considerată de clasă mondială.

Surse: Guardian Culture