Șase luni cu oceane ascunse: lista candidaților crește

Cercetătorii au extins la șase numărul lunilor din Sistemul Solar suspectate că ascund oceane sub suprafață, după ce Mimas s-a alăturat grupului format din Europa, Ganymede, Callisto, Enceladus și Titan, potrivit unei analize din 2024.

Ce este o „lume-ocean”?

NASA definește o „ocean world” drept un corp ceresc cu un rezervor lichid substanțial prezent sub suprafață. Niciunul dintre aceste oceane nu a fost fotografiat direct — toate dovezile sunt indirecte.

Ele provin din semnale magnetice induse, măsurători gravitaționale, oscilații orbitale și studii geologice sau chimice. Lichidul rămâne în stare lichidă printr-o combinație de flexare de maree, descompunere radioactivă, săruri și amoniac, care coboară punctul de îngheț.

Cum arată dovezile pentru fiecare lună?

Europa are o suprafață tânără și fracturată, un câmp magnetic indus și semne clare de flexare de maree. Oceanul său global de apă sărată ar putea conține de peste două ori cantitatea de apă din toate oceanele Pământului la un loc, deși adâncimea exactă și grosimea gheții rămân incerte. Am scris separat despre structura de gheață a Europei lui Jupiter.

La Ganymede, răspunsul magnetic indus e complicat de propriul câmp magnetic pe care luna îl generează intern. Observațiile Hubble ale benzilor aurorare în schimbare au întărit însă interpretarea unui ocean. Modelele sugerează un strat de apă de circa 100 de kilometri sub aproximativ 150 de kilometri de gheață, posibil separat de faze de gheață de înaltă presiune.

Callisto rămâne cazul cel mai puțin convingător dintre cele trei luni galileene. Sonda Galileo a măsurat un câmp magnetic variabil, compatibil cu curenți electrici într-un strat lichid sărat, dar ESA notează că dovezile sunt mai slabe decât la Europa sau Ganymede. Luna rămâne totuși țintă principală a misiunii Juice.

Enceladus oferă cea mai directă confirmare indirectă: sondele Cassini au zburat prin penele eruptive de lângă polul sud și au măsurat granule de gheață sărată, hidrogen molecular, fosfați și compuși organici. Măsurătorile gravitaționale și rotaționale indică drept sursă un ocean global sub coajă.

Titan este un caz aparte, cu două medii lichide diferite: lacuri de metan și etan la suprafață, plus un ocean intern de apă, probabil amestecată cu săruri și amoniac, susținut de datele de gravitație Cassini și de măsurătorile radio ale sondei Huygens.

De ce a surprins Mimas?

Spre deosebire de celelalte, Mimas este dens craterizată și nu are fracturi sau pene evidente asociate cu luni active — semne care lipsesc unei lumi presupuse cu ocean. O lucrare publicată în Nature în 2024, condusă de Valéry Lainey, a reanalizat măsurătorile Cassini ale orbitei și rotației lunii.

Echipa a concluzionat că un ocean global se află la 20-30 de kilometri sub suprafață și că s-ar fi format probabil în urmă cu mai puțin de 25 de milioane de ani — foarte recent, la scară geologică.

Alte cazuri rămân doar plauzibile. Voyager 2 a observat geyzere de azot pe Triton, luna lui Neptun, în timpul survolului din 1989, iar orbita sa retrogradă sugerează că a fost capturată de planetă, o istorie care ar fi putut produce încălzire de maree intensă. Un ocean acolo e considerat posibil, dar neconfirmat.

La Uranus, cinci luni mari — Titania, Oberon și posibil Ariel și Umbriel — au urcat pe lista de candidați, pe baza modelelor care combină imaginile Voyager 2 din 1986 cu cunoștințe îmbunătățite despre compoziție și flux de căldură. Canioanele adânci ale lui Ariel și semnele de resurfațare recentă alimentează ipoteza unui ocean supraviețuitor sau înghețat în trecutul geologic, dar fără un orbiter dedicat, distincția rămâne dificilă.

Ce urmează: Europa Clipper și Juice

Cassini și-a încheiat misiunea în 2017, dar soluții orbitale mai bune și metode computaționale îmbunătățite au permis cercetătorilor să extragă semnale noi din arhivele sale ani mai târziu. Arhivele Galileo și Voyager trec prin reanalize similare, pe măsură ce măsurătorile de laborator și modelele geologice avansează.

Europa Clipper, a NASA, urmează să ajungă la Jupiter în aprilie 2030 și să efectueze 49 de survoluri apropiate ale Europei, folosind radar și măsurători magnetice, gravitaționale și de compoziție pentru a testa modelele oceanului și ale coajei de gheață.

Nava Juice a ESA ar trebui să sosească în iulie 2031 și va compara Europa, Callisto și Ganymede, înainte de a deveni prima navă spațială care orbitează o lună din Sistemul Solar exterior, la Ganymede. Nicio misiune nu este concepută să detecteze viață direct, dar ambele pot stabili unde se află apa, cât de adâncă este și dacă materialele circulă între ocean, gheață și suprafață.

Surse: Google News – Science