Horchata de Valencia: ghid prin 20 de horchaterías

Horchata, băutura din tiger nuts cultivate de peste 1.000 de ani în Valencia, își are inima în Alboraya, la 45 de minute de centrul vechi. Un ghid prin peste 20 de horchaterías arată unde se bea cea mai bună și cum se face „aurul alb” al orașului.

De ce e Alboraya „capitala mondială” a horchatei?

Alboraya, sau Alboraia în valenciană, e recunoscută drept locul de naștere și capitala globală a horchatei. Aici, în zona agricolă din nordul Valenciei, se produc anual între 5,3 și 8 milioane de kilograme de tiger nuts uscate, materia primă din care iese totul.

De fapt, întreaga regiune Valencia cuprinde 16 orașe unde producția de horchata este autorizată oficial. Dar Alboraya rămâne punctul de plecare, locul unde localnicii spun că totul a început acum peste un mileniu.

Cum se face horchata, de la tuberul din pământ la pahar

Tiger nuts, numite local chufas, nu sunt nuci adevărate, ci tuberul unei plante din familia Cyperaceae, asemănătoare ierbii. Crude, arată ca niște stafide din lemn și au un gust ușor dulceag, de nucă.

Recolta principală are loc primăvara, exact la timp pentru sezonul cald care urmează. Chufas sunt curățate, înmuiate, apoi zdrobite și amestecate cu apă. Rețetele moderne adaugă scorțișoară, lămâie sau zest de portocală și zahăr. Rezultatul se servește în trei forme: líquida, adică lichidă, granizada, semi-congelată, și mixta, un amestec între cele două.

Farton, complicele dulce al horchatei

Nicio horchata nu se bea singură fără farton, batonul lung, în formă de trabuc, glazurat cu zahăr, creat în anii 1960 de familia Polo special pentru a fi înmuiat și scurs în horchata. Înainte de el, valencienii foloseau rosquilletas, niște prăjiturele uscate cu aromă de anason și sare, dar mult mai puțin absorbante.

Astăzi variațiile abundă: farton cu ciocolată, cu smântână și fistic sau, mai neobișnuit, cu portocală, făcut din aluat fermentat.

Unde se bea cea mai bună horchata din Valencia?

Autorul ghidului a vizitat peste 20 de horchaterías în oraș, notând fiecare pahar și fiecare farton. La Horchatería Fabián, deschisă din 1975 într-o alee îngustă de shopping din centrul vechi, horchata de 3 euro a primit 4 din 10, iar fartonul de un euro, 3 din 10.

Horchatería Daniel, înființată în 1949, e probabil cea mai cunoscută companie de horchatería din Valencia și încă o afacere de familie. Are trei locații: cea mai mare, chiar în Alboraya, unde producția pentru toate cele trei puncte de vânzare începe zilnic la ora 5 dimineața, la subsol; una la Mercado de Colón; și un local elegant lângă Plaza de la Reina, unde horchata de 1,95 euro a luat 6,5 din 10, iar fartonul simplu, 6 din 10 — cel cu ciocolată, smântână și fistic a primit un verdict negativ.

La Horchatería Santabárbara, în Montolivet, la sud de centrul vechi, managerul Rafa conduce afacerea de patru ani; horchata de 2,50 euro a luat 7 din 10. Horchatería de Santa Catalina, în umbra turnului baroc din secolul al XVII-lea al bisericii omonime, cu intrare decorată cu faianță din Manises și săli cu mese de marmură, a obținut cel mai mare punctaj pentru horchata: 8 din 10, pentru o versiune mai închisă la culoare, mai cremoasă și mai bogată.

Horchatería Mari Toñi, în cartierul La Saïdia, la nord de râu, lângă zona artistică Benimaclet, deschide cea mai devreme din oraș, la 6:15 dimineața, și rămâne deschisă 15 ore. Fartonul ei proaspăt, făcut zilnic, s-a topit literalmente în gură și a luat 7,5 din 10. Iar în Alboraya, la Horchatería Panach și Horchatería El Sariers, autorul a văzut familii întregi cărând cel puțin 10 litri de horchata în mai puțin de 10 minute — dovadă că localnicii încă tratează băutura ca pe un ritual zilnic.

O tradiție de 400 de ani, readusă pe stradă

Món Orxata încearcă să readucă la viață un obicei pierdut de patru secole: vânzarea horchatei nepasteurizate din cărucior, direct pe stradă, în peste 20 de piețe centrale ale Valenciei. Paharul de 3,30 euro a primit 7 din 10.

Pentru fartonul de luat la pachet, Gelática Ice Concept, aproape de coastă, oferă versiunea creată de chef-ul premiat Migue Señorís: un farton cu aromă de portocală, din aluat fermentat, notat cu 8,5 din 10 — cel mai bun scor din tot ghidul.

Tradiția spune că un valencian bea cel puțin o horchata pe zi, la orice oră. Cu sute de locuri care servesc „aurul alb” în tot orașul, nu e greu de înțeles de ce localnicii o poartă, în găleți și termosuri mari, ca pe o comoară.

Pentru cine ajunge în Spania și vrea un context mai larg despre presiunea turismului asupra unor destinații populare, protestele din Mallorca arată o altă față a verii spaniole.

Surse: Guardian Travel