Hormuz, Malacca, Bab al-Mandab: lumea plătește taxă pe mări

De la Strâmtoarea Hormuz până în Marea Chinei de Sud, tensiunile militare transformă rutele maritime prin care trece 80% din comerțul mondial în zone de risc, taxare și incidente armate, scrie comentatorul Simon Tisdall în Guardian Business, pe 26 iulie 2026.

De ce contează o strâmtoare pentru buzunarul tău?

Nu e prima dată când marile puteri își flexează mușchii pe apă ca să apere comerțul. Între 1825 și 1827, comodorul american John Rodgers conducea o escadrilă navală puternică prin Mediterană, ca să protejeze navele comerciale americane de atacurile corsarilor și piraților greci. Diferența e că, atunci, miza era protejarea liberei circulații. Astăzi, miza pare să fie taxarea ei.

Principiul libertății de navigație — mare liberum — a fost formulat de juristul olandez Hugo Grotius încă din secolul XVII. El stă și la baza Convenției ONU din 1982 asupra dreptului mării, care garantează dreptul de trecere fără interferența statelor riverane. Ironia e că Statele Unite, cele care invocă acum acest principiu, nu au ratificat niciodată convenția.

Cine vrea să taxeze strâmtorile internaționale?

Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat în iunie că „nicio țară nu are voie să perceapă taxe sau tarife pe o cale navigabilă internațională”. Totuși, administrația Trump a acceptat luna trecută un memorandum de înțelegere cu Iranul prin care recunoaște dreptul Teheranului și al Omanului de a monetiza tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz — exact genul de taxă pe care Rubio o respinsese public.

Precedentul nu a trecut neobservat. Turcia și Spania iau în calcul aceeași abordare pentru Bosfor, respectiv Strâmtoarea Gibraltar. În Indonezia se discută deja impunerea de taxe pe Strâmtoarea Malacca, prin care trece 22% din tot transportul maritim global. Dacă ideea prinde, costul mărfurilor transportate pe mare — adică majoritatea bunurilor pe care le cumperi — s-ar putea scumpi în lanț.

Unde mai izbucnesc tensiuni pe apă?

La gura Mării Roșii, miliții Houthi aliniate cu Iran au impus un blocaj în Strâmtoarea Bab al-Mandab; săptămâna aceasta două tancuri petroliere au fost lovite. În Marea Chinei de Sud, China a construit insule artificiale militarizate pe recifuri obscure, deși o decizie a Curții Permanente de Arbitraj din 2016 a stabilit că pretențiile chineze de suveranitate nu au bază legală. Confruntările cu Filipine sunt frecvente, iar săptămâna trecută a avut loc una „amară”, potrivit sursei citate.

Un distrugător chinez cu rachete a desfășurat o manevră de tragere în viu la circa 180 km de Okinotori, cea mai sudică insulă a Japoniei, aflată în zona economică exclusivă japoneză. Noul prim-ministru Sanae Takaichi a sugerat că o încercare a Chinei de a ocupa Taiwan ar putea declanșa un răspuns militar japonez. Rapoartele despre exerciții aeriene și navale chineze de pregătire pentru un eventual asalt amfibiu asupra Taiwanului sunt tot mai frecvente.

Ce se întâmplă în Atlantic și în jurul Regatului Unit?

Flota Rusiei la Marea Neagră este dată drept eșuată grav încă din 2022, lovită repetat de rachete și drone ucrainene, iar navele rusești rămân în mare parte în port. În schimb, Moscova a intensificat operațiuni militare maritime „zonă gri” împotriva aliaților europeni ai Ucrainei, cu suspiciuni de cartografiere a conductelor și cablurilor subacvatice baltice, posibil în vederea unor sabotaje viitoare.

Activitatea flotei de suprafață și a submarinelor rusești a crescut în Atlanticul de Nord, Marea Nordului și Canalul Mânecii. Luni, 22 iulie 2026 — chiar în prima zi a lui Andy Burnham ca prim-ministru al Regatului Unit — o navă de război rusă a marcat momentul cu un exercițiu rar de tragere în viu, la 70 de mile nautice sud de Plymouth, sediul Marinei Regale. Cu o lună înainte, o fregată rusă trăsese focuri de avertisment lângă un yacht privat în largul Insulei de Wight. Guvernul Burnham se confruntă acum cu presiuni pentru creșterea majoră a cheltuielilor de apărare, mai ales pentru o Marină Regală epuizată, în timp ce planurile actuale vizează și upgrade-uri la descurajarea nucleară Trident.

De ce e important pentru economia globală?

Aproximativ 80% din bunurile comercializate în lume, pe volum, călătoresc pe mare. Orice taxă nouă pe o strâmtoare, orice blocaj sau incident armat se traduce direct în costuri mai mari de transport și, până la urmă, în prețuri mai mari la raft. Alte episoade recente — scufundarea ilegală, în martie, de către forțele americane a unei nave de război iraniene lângă Sri Lanka, sau testul unei rachete balistice pe rază lungă lansate luna aceasta de o balenă nucleară chineză în Pacificul de Sud, care a stârnit protestul Australiei — arată cât de fragilă a devenit ordinea maritimă globală.

Simon Tisdall rezumă tabloul într-o frază: „Este vorba despre diplomația canonierelor în stil Lord Palmerston, dusă la scară mare. Este vorba despre o lume complet dată peste cap”, a scris comentatorul Guardian.

Pentru cititorul care urmărește prețul petrolului sau costul transportului de mărfuri, mesajul e simplu: mările lumii nu mai sunt doar rute comerciale, ci și linii de front economice și militare.

Context recent din regiune: SUA opresc loviturile asupra Iranului după 13 nopți de raiduri și SUA opresc bombardamentele asupra Iranului, după aproape 14 nopți arată cât de tensionată rămâne zona Hormuz. Iar despre presiunile asupra Rusiei, vezi și Tokayev îi cere lui Putin să oprească războiul, la Omsk.

Surse: Guardian Business