Petrecere pe albia secată a Dunării, la Budapesta

La Budapesta, o petrecere spontană organizată sâmbătă seara pe albia secată a Dunării a stârnit controverse. Fotografa Zsanett Zsebők a publicat pe Facebook imagini din zona rămasă uscată lângă Podul Libertății, unde apariția stâncii Ínség-szikla arată cât de scăzut a ajuns nivelul fluviului.

Ce s-a văzut pe albia Dunării?

Zona din albia fluviului aflată sub pilonul central al Podului Margareta apare, an de an, tot mai des la suprafață, iar porțiunea uscată se întinde pe o suprafață tot mai mare. Fotografa Zsanett Zsebők a distribuit un videoclip cu petrecerea spontană organizată acolo sâmbătă seara.

Reacțiile la imagini au fost împărțite. Unii au găsit petrecerea de-a dreptul cool, un moment neobișnuit petrecut într-un loc altfel inaccesibil. Alții au văzut în ea o dovadă vizuală și tulburătoare a felului în care secetele reformează tot mai des verile europene, cu Ungaria în prima linie.

De ce apare stânca Ínség-szikla?

Numele Ínség-szikla, tradus liber „Stânca Foametei”, descrie chiar fenomenul pe care îl semnalează: apariția ei marchează un nivel al apei prea scăzut pentru un fluviu de talia Dunării. Situația nu e nouă. Încă din 2018, extensiunea subacvatică a bancului de nisip al Insulei Margareta, pe partea dinspre Parlament, a devenit accesibilă chiar și în pantofi obișnuiți.

De atunci, fenomenul s-a repetat tot mai frecvent, pentru perioade tot mai lungi și pe suprafețe tot mai extinse. Arhitectul de patrimoniu László Wild, care a condus cea mai recentă reconstrucție a Podului Margareta, a descris starea albiei fluviului în termeni fără echivoc, într-un interviu anterior: „albia Dunării, de-a lungul secțiunii de la Budapesta, se află într-o stare incredibilă de dezordine”.

Ce se descoperă pe fundul fluviului?

Retragerea apei a scos la iveală și vestigii ale istoriei orașului. În anii anteriori, pe albia expusă au apărut coșuri de metal specifice Budapestei de dinainte de Al Doilea Război Mondial, dar și rămășițe ale pilonilor din eșafodajul folosit, se presupune, de echipa lui Ernest Goüin în timpul construcției podului, până în 1876.

Pe măsură ce zona uscată se extinde, tot mai mulți oameni traversează pe jos dinspre Insula Margareta. De acolo, panorama orașului poate fi privită dintr-un unghi nou, deosebit de frumos în luminile serii. La început, curiozitatea legată de încălzirea globală îi lăsa pe trecători pur și simplu surprinși. Acum, li s-au alăturat și cei care vin special pentru petreceri.

O sărbătoare sau un semnal de alarmă?

Contrastul dintre cele două reacții — bucuria unei descoperiri spontane și îngrijorarea legată de o resursă naturală în suferință — rezumă bine tensiunea acestei veri la Budapesta. Pentru unii, albia expusă a Dunării e un decor neobișnuit pentru o seară de vară. Pentru alții, e o imagine care ar trebui să dea de gândit despre viitorul fluviului care traversează inima orașului.

Citește și despre Dunărea și Rinul secate.

Surse: Euronews