Europa se pregătește pentru o NATO fără garanția americană
NATO și statele europene iau în calcul o retragere militară completă a Statelor Unite din Europa, în timp ce Germania își reconstruiește forța militară, iar Uniunea Europeană a acceptat concesii comerciale sub presiunea președintelui american Donald Trump, potrivit unei analize.
De ce vorbește NATO despre o Europă fără SUA?
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a recunoscut deja schimbarea de fond: „europenii completează deja ceea ce Statele Unite nu mai pot promite”, a declarat el, citat în analiza publicată de Responsible Statecraft.
Comentatorul CNN Fareed Zakaria vede aceeași tendință dintr-o perspectivă strategică: „pe măsură ce cheltuielile Europei cresc, continentul va deveni mai puțin dependent de SUA și mai puțin deferent față de aceasta”, a spus el.
Contextul nu e teoretic. Crimeea a fost ruptă din Ucraina de Moscova, separatiștii susținuți de Rusia rămân activi în Donbas, iar statele europene discută tot mai deschis probabilitatea unui conflict cu Rusia. Germania se reîntoarce ca putere militară semnificativă, o evoluție care îngrijorează deja vecinii europeni.
Cât de pregătiți sunt europenii să lupte pentru vecini?
Un sondaj Pew Research Center din 2020, realizat în 13 țări europene, arată o Europă departe de a fi unită în fața unei eventuale agresiuni. La nivel general, 50% dintre respondenți s-au declarat în favoarea apărării unui aliat, față de 38% împotrivă.
Dar detaliile contează: doar în trei din cele 13 țări o majoritate a europenilor spunea că ar lupta pentru aliați. În alte două țări, o pluralitate s-a opus ideii, iar în opt țări majoritatea a respins-o direct. În Grecia, opoziția a atins 66%.
Aceste cifre pun sub semnul întrebării exact ceea ce Rutte și Zakaria descriu drept o Europă care își asumă tot mai multă responsabilitate militară — cel puțin la nivelul discursului oficial, nu neapărat al opiniei publice.
Ce spune istoria americană despre intervențiile eșuate?
Analiza plasează schimbarea actuală într-un arc istoric mai lung. După prăbușirea URSS, administrațiile americane succesive au crezut că SUA este, în cuvintele fostului președinte George H.W. Bush, puterea a cărei cuvânt „se aplică”: „what we say goes”, a spus el.
Istoricul Lord Acton oferă avertismentul clasic citat în context: „puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe absolut”. Șirul de episoade menționate în analiză ilustrează costurile acelei convingeri. Printre acestea se numără: lovitura de stat din Iran, produsă acum 73 de ani, care l-a adus la putere pe Mohammad Reza Pahlavi; sprijinul american pentru guvernul generalului Zia-ul-Haq din Pakistan; finanțarea mujahedinilor în Afganistan; războiul din Vietnam și eșecurile din Somalia, Irak și Afganistan.
De la 9/11, aproape un sfert de secol de „Global War on Terrorism” a lăsat în urmă aproape cinci milioane de morți, potrivit cifrelor citate în analiză.
Cum plătește Europa factura reînarmării?
Comisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič, a explicat de ce Uniunea Europeană a acceptat o destabilizare comercială sub presiunea Washingtonului: „nu e vorba doar despre… comerț: e vorba despre securitate, despre Ucraina, despre volatilitatea geopolitică actuală”, a spus el.
Columnistul Financial Times Janan Ganesh pune întrebarea care va domina probabil dezbaterea europeană în anii următori: „cum, dacă nu printr-un stat social mai mic, va fi finanțat un continent mai bine înarmat?”, a scris el.
Răspunsul rămâne deschis. Ceea ce e clar, potrivit analizei, este că NATO se pregătește pentru o realitate în care Statele Unite nu mai sunt neapărat membrul dominant al alianței — un scenariu care obligă Europa să decidă, rapid, cât este dispusă să plătească pentru propria apărare.
Surse: Google News – Europa
