170 de ani de iarbă: cel mai vechi experiment pe pajiști
La Harpenden, în Hertfordshire, Park Grass Experiment împlinește 170 de ani ca cel mai vechi experiment permanent pe pajiști din lume. Inițiat în epoca victoriană de Sir John Bennet Lawes și Joseph Henry Gilbert, studiază cum fertilizanții schimbă solul, iarba și biodiversitatea, potrivit BBC Science.
Ce este Park Grass Experiment?
Terenul, întins pe mai puțin de trei hectare la Rothamsted Research, a fost gândit inițial pentru a răspunde la o întrebare practică: cum influențează fertilizanții și balegile producția de fân. Parcelele au fost tratate diferit de la bun început, iar diferențele dintre ele sunt urmărite neîntrerupt de aproape două secole.
Andy Gregory, cercetătorul de științe ale solului care supraveghează astăzi experimentele pe termen lung de la Rothamsted, vorbește cu un fel de uimire despre moștenirea pe care o gestionează. „Chiar mă ciupesc uneori, să văd dacă e adevărat că sunt în această poziție”, a declarat Gregory pentru BBC Science.
Despre fondatori, Sir John Bennet Lawes și Joseph Henry Gilbert, Gregory spune că au fost „cu adevărat vizionari” — au păstrat sistematic mostre de culturi și de sol, o decizie care se dovedește neprețuită abia acum, la un secol și jumătate de atunci.
De ce contează diversitatea botanică a parcelelor?
Din 1856 se colectează înregistrări despre speciile de iarbă care cresc pe fiecare parcelă, iar aceste date sunt acum digitizate de dr. Sarah Perryman, curatorul datelor Park Grass. Arhiva include și mostre de iarbă vechi de 170 de ani, alături de înregistrări meteo colectate constant pe teren.
„Este mult mai mult decât un experiment de teren — este o înregistrare vie a schimbării ecologice”, a explicat Perryman pentru BBC Science.
Una dintre poveștile pe care datele o spun limpede ține de poluarea aerului. Timp de decenii, azotul și sulful căzute din atmosferă peste Regatul Unit au fertilizat solul în mod natural, fără nicio intervenție umană directă. În ultimele decenii, această depunere s-a redus drastic, pe măsură ce s-a schimbat modul în care se produce energia și se alimentează vehiculele. Efectul se vede în schimbările de diversitate botanică observate pe unele dintre parcele.
„Fiecare nou sondaj adaugă un capitol la un set de date care le permite oamenilor de știință să pună întrebări pe scări de timp aproape imposibil de accesat oriunde altundeva în lume”, a mai spus Perryman.
Ce urmează pentru experimentul de la Rothamsted?
Atenția cercetătorilor se mută acum tot mai mult spre schimbările climatice. Andy Gregory spune că modelele de vreme observate deja pe teren sunt grăitoare: primăverile mai uscate și verile care încep devreme duc la scăderea producției de iarbă. Un nivel mai ridicat de dioxid de carbon ar putea, teoretic, crește producția, dar beneficiul riscă să fie anulat de secetă.
„Cel mai interesant va fi să vedem interacțiunile cu o climă în schimbare și cum tiparele normale de vreme s-ar putea să nu mai fie valabile în viitor”, a declarat Gregory pentru BBC Science.
Pentru el, mostrele colectate astăzi nu au valoare doar pentru prezent. „Există trăsături pe care încă nu le cunoaștem, dar care ar putea fi măsurate pe mostrele pe care le colectăm anul acesta, peste decenii. Cred că, în esență, adăugăm la istorie, construind pe această moștenire”, a spus Gregory.
Curioși de alte fenomene naturale surprinse recent de cercetători? Citește și despre cochilia de gheață a lunii Europa sau despre cel mai mare deșert din lume, care nu are nisip.
Surse: BBC Science
