Focar de vărsat de vânt în Gaza: 9.300 de cazuri în două săptămâni

Aproape 9.300 de cazuri de vărsat de vânt au fost înregistrate în doar două săptămâni în peste 130 de facilități medicale din taberele de refugiați din Gaza, potrivit Euronews. Peste jumătate dintre cazuri sunt concentrate în guvernoratul Khan Younis, din cauza suprapopulării și a lipsei de apă curată.

În aceeași săptămână, echipele medicale de pe teren au raportat mai mult de 18.000 de cazuri noi de boli infecțioase ale pielii în întreaga Fâșie, printre care scabie, păduchi și impetigo. Cifrele arată o presiune tot mai mare asupra unui sistem de sănătate deja epuizat.

De ce se răspândește atât de repede boala în tabere?

Grupul ONU pentru sănătate (UN health cluster) leagă explozia cazurilor de trei factori: suprapopularea extremă din locurile de deplasare, temperaturile ridicate ale verii și accesul tot mai limitat la apă curată. Aproximativ 1,7 milioane de oameni trăiesc în peste 1.600 de locuri de deplasare din Gaza, potrivit datelor ONU.

Vărsatul de vânt se transmite prin picături respiratorii, prin contact direct cu veziculele bolii sau prin atingerea unor suprafețe contaminate. Într-un spațiu în care familii de șase sau mai mulți membri împart corturi de câțiva metri pătrați, izolarea unui bolnav devine, practic, imposibilă.

Ce spun familiile din tabere?

Hamada Abu Ghali, deplasat în Nuseirat, a povestit pentru Euronews dificultatea de a-și proteja copilul bolnav: „Ni s-a spus că trebuie să stea izolat, cu propria saltea, cu hainele și spălatul separate, dar unde? Locuim într-un cort și literalmente nu există spațiu”.

Abu Ghali a adăugat că viața dinainte de război era complet diferită: „Înainte de război aveam o casă și camere, dar astăzi suntem toți într-un singur cort”. El a mai spus că mediul din jurul taberei agravează situația: „Oricât de mult ai încerca să-l protejezi, de îndată ce iese afară este înconjurat de canalizare și gunoi. Totul în această situație ajută boala să se răspândească”.

Ahmed Abu Hussein, deplasat în Deir al-Balah, se confruntă cu aceeași problemă: „În teorie ar trebui izolat, pentru că este o boală infecțioasă, dar nu există spațiu și toți copiii stau împreună”. El a explicat că părinții nu pot împiedica răspândirea în interiorul familiei: „Nu îi putem controla sau ține în cort, așa că infecția ajunge să se răspândească la întreaga familie”.

Ce face sistemul medical pentru a opri focarul?

Asistenta Sheimaa Hajji, care lucrează într-un centru de sănătate din tabere, confirmă aceleași observații din perspectiva personalului medical: „Copilul bolnav ar trebui ținut departe de ceilalți copii până trece perioada infecțioasă, dar în corturi acest lucru este aproape imposibil”. Ea a adăugat: „Toți copiii se joacă împreună și folosesc același spațiu, așa că vedem boala trecând de la un copil la altul și de la o familie la alta”.

Organizația Mondială a Sănătății a declarat că sistemul sanitar din Gaza funcționează în continuare cu capacitate limitată, din cauza deteriorării extinse a instalațiilor și a penuriei de medicamente și personal. Tratamentul disponibil rămâne, în mare parte, limitat la ameliorarea mâncărimii și la reducerea riscului de infecții bacteriene secundare, în condițiile unor lipsuri critice chiar și la furnituri de bază.

UN health cluster a precizat că echipele medicale au intensificat distribuția de medicamente pentru scăderea febrei, tratamente anti-mâncărime și antibiotice pentru cazurile cu complicații bacteriene. De asemenea, au fost trimise direct în tabere echipe de educație în sănătate.

Ce spune Israelul despre ajutorul medical?

COGAT, organismul israelian care coordonează activitățile guvernamentale în teritorii, a declarat că 18.000 de tone de medicamente și provizii medicale au intrat în Fâșie de la începutul armistițiului dintre Hamas și Israel. Armistițiul a fost semnat pe 10 octombrie anul trecut. Lucrătorii din domeniul sănătății aflați pe teren spun însă că ritmul livrărilor rămâne insuficient pentru a controla focarele actuale.

Vizitele OCHA în tabere au găsit locuri de deplasare fără acces la apă sigură, cu apă de canalizare curgând pe străzile din jurul corturilor. Aproximativ 1,7 milioane de oameni trăiesc în condiții de penurie severă de apă potabilă, articole de igienă și servicii sanitare de bază.

De ce contează lipsa vaccinării?

Mii de copii născuți în timpul războiului nu și-au putut completa schema de vaccinare. Restricțiile asupra importului de noi transporturi de vaccinuri au lăsat sectorul sanitar incapabil să întărească imunitatea colectivă a populației. Astfel, focarele de boli infecțioase, inclusiv cele de piele, găsesc teren propice pentru răspândire.

Surse: Euronews