Denisovani din Taiwan: oase arată indivizi neobișnuit de înalți

Un studiu preliminar, publicat pe 8 august pe bioRxiv, arată că doi denisovani descoperiți în Canalul Penghu, Taiwan, erau mult mai înalți și mai grei decât Homo erectus din aceeași regiune și epocă.

Ce au descoperit cercetătorii în oasele din Canalul Penghu?

Povestea începe cu niște pescari care au scos din apele Canalului Penghu, în Taiwan, câteva oase vechi. Un femur și o tibie au ajuns, în cele din urmă, în colecția Muzeului Național de Științe Naturale din Taiwan, unde au stat ani buni fără să-și dezvăluie secretul.

Oasele aparțin unor doi indivizi, denumiți de cercetători Penghu 2 și Penghu 3, care au trăit între 45.000 și 43.000 de ani în urmă. Analizele arată că ambii erau masculi, membri ai speciei denisovane — hominini extincți, înrudiți deopotrivă cu neanderthalienii și cu oamenii moderni. Specia a fost identificată abia în 2010, pe baza unui os de deget găsit în 2008 în Peștera Denisova, din Munții Altai, Siberia.

Cât de mari erau, de fapt, denisovanii din Taiwan?

Cifrele sunt greu de ignorat. Penghu 2 avea aproape 1,80 metri înălțime și în jur de 83 de kilograme. Penghu 3 era și mai impunător: peste 1,88 metri și circa 90 de kilograme. Amândoi erau, potrivit studiului, cu aproape 30 de centimetri mai înalți și cu peste 27 de kilograme mai grei decât exemplarele de Homo erectus care trăiau în aceeași regiune, la vremea respectivă.

Adam Brumm, arheolog la Universitatea Griffith, care nu a fost implicat în cercetare, a descris denisovanii din Taiwan pentru NewScientist drept „oameni mari și impunători”. Referindu-se la statura lui Penghu 3, Brumm a mai spus, tot pentru NewScientist, că „Penghu 3 ar fi fost aproximativ similar în înălțime și greutate cu Erling Haaland — dar, cu speranța, cu o coafură mai bună”.

Arheologul a dus comparația mai departe, remarcând contrastul dintre denisovani și alte specii de hominini din regiune: „Dacă aș fi fost un om modern timpuriu care se deplasa prin această parte a lumii și intra în conflict cu rudele lor hominini stabilite de mult, cred că aș fi preferat cu mult să dau ochii cu unul dintre micuții așa-numiți hobbiți de pe Flores (H. floresiensis) decât cu un denisovan din Taiwan”.

De ce sunt aceste oase atât de importante?

Dincolo de dimensiuni, oasele de picior denisovane surprind prin asemănarea lor cu cele umane — inclusiv printr-o creastă verticală bine dezvoltată pe femur, numită pilaster, o trăsătură prezentă și la oamenii moderni.

John Hawks, antropolog la Universitatea Wisconsin–Madison, a numit rezultatele, într-o declarație pentru IFLScience, un „set fascinant de descoperiri”. Hawks a subliniat însă cât de puțin se știe încă despre această specie: „nu avem nicio idee despre cum erau denisovanii în aceste regiuni sau cum ar fi putut să le fie biologia”.

Pentru antropolog, valoarea acestor oase ține și de contextul lor geografic și temporal. Este, a spus el pentru IFLScience, „prima informație pe care o avem din această perioadă, dintr-o regiune vastă”.

Ce urmează?

Studiul rămâne, pentru moment, un preprint — nu a trecut prin evaluarea colegială (peer review) și concluziile sale ar putea fi ajustate. Rămâne totuși un indiciu prețios despre cât de variată era, din punct de vedere fizic, familia hominină care a populat Asia timp de sute de mii de ani, alături de strămoșii noștri direcți.

Cititorii interesați de alte descoperiri arheologice recente pot citi despre o epavă romană cu sute de amfore descoperită lângă Sicilia sau despre o statuie de 2.500 de ani, salvată ca piatră de pavaj la Sardis. Despre legăturile genetice dintre oamenii moderni și rudele lor hominine, am scris și despre o genă neanderthaliană care ne face mai înalți și mai musculoși.

Surse: Smithsonian Magazine