Opt sunete de bază stau la baza tuturor cântecelor păsărilor
O echipă franceză a analizat peste 116.000 de cântece provenind de la mii de specii de păsări cântătoare și a descoperit că, dincolo de diversitatea lor uluitoare, toate se construiesc din doar opt tipuri fundamentale de sunete. Studiul a fost publicat în jurnalul Science.
Opt „litere” pentru un alfabet global
Cercetătorii au analizat cântecele a peste 100.000 de păsări cântătoare și au identificat opt tipuri fundamentale de sunete, pe care le numesc „motife”: trei tipuri de trill, trei tipuri de fluier, note haotice și armonici. Din combinarea acestor blocuri de bază ar rezulta, potrivit echipei, întreaga varietate de melodii pe care le auzim de la păsările din întreaga lume.
Cercetătorul principal, Quentin Bacquelé, student la doctorat la Universitatea Saint-Etienne din Franța, a explicat pentru BBC News amploarea diversității studiate: „Diversitatea este uriașă. Și dacă mergi în Asia, Africa, Amazonia, vei auzi cântece total diferite.”
O bază de date globală, construită de voluntari
Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa a folosit o bază de date globală de cântece de păsări, alimentată cu înregistrări încărcate de mii de voluntari. Din acest arhivă imens, cercetătorii au analizat aproximativ 116.000 de cântece aparținând a peste 3.000 de specii de păsări cântătoare.
Studiul nu s-a limitat la a cataloga sunetele, ci a urmărit tiparele din interiorul cântecelor — modul în care fiecare melodie se schimbă în timp. Cu ajutorul inteligenței artificiale, cercetătorii au comparat miile de înregistrări pentru a descoperi ce anume le leagă între ele, dincolo de diferențele evidente de specie și regiune.
Concluzia lor, formulată chiar în studiul publicat în Science, vorbește despre „o simplitate care stă la baza diversității spectaculoase a cântecelor păsărilor”.
Mediul modelează felul în care „compun” păsările
Unul dintre rezultatele centrale ale cercetării arată că mediul în care păsările au evoluat — de la pădurea tropicală la peisajul temperat — le formează modul în care își construiesc cântecele. Păsările adaptate pădurilor tropicale folosesc alte blocuri acustice decât cele din regiunile temperate.
Motifele mai simple, precum fluierurile plate, apar mai des în mediile tropicale. Explicația propusă de cercetători ține de context: acest tip de sunet ajută păsările să se facă auzite într-un peisaj sonor extrem de ocupat, biodiversificat, și printr-o vegetație densă.
În pădurile temperate, unde păsările tind să comunice pe distanțe mai scurte, sunt mai frecvente compozițiile complexe — cu trilluri ultrarapide și combinații care transmit multă informație. Cercetătorii vorbesc despre o compensare evolutivă: un cântec foarte complex poate transmite multe informații, dar este mult mai greu de „livrat” pe distanțe lungi în medii sonore aglomerate și complicate.
O legătură amenințată de activitatea umană
Studiul subliniază că această legătură strânsă dintre mediu și peisajul sonor natural este în prezent transformată de activitatea umană. Autorii nu detaliază mecanismele exacte ale acestei schimbări, însă observația rămâne un punct de plecare pentru cercetări viitoare privind modul în care intervențiile antropice pot modifica limbajele sonore dezvoltate de-a lungul a mii de ani de evoluție.
Surse: BBC Science
