Comoara scufundată în Baltica: un dar pentru un țar

Doi scafandri polonezi au descoperit în vara lui 2024 o epavă la o adâncime de 190 de picioare în Marea Baltică. Nava, scufundată în 1856 sau 1857 pe drumul Hamburg–Sankt Petersburg, ducea șampanie, apă minerală de lux și meteorite pentru țarul Alexandru al II-lea.

Cum a fost descoperită epava?

Pawel Truszynski și Marek Cacaj căutau în adâncurile Mării Baltice în timpul unei expediții sponsorizate de Baltictech. La 190 de picioare sub suprafață au dat peste o navă cu marfa aproape intactă în sedimente.

Tomasz Stachura, liderul echipei Baltictech, a povestit pentru Washington Post cât de neobișnuită a fost descoperirea: „Fac scufundări de 40 de ani și adesea se întâmplă să găsești o sticlă sau două… dar să descoperi o epavă cu atâta marfă, este o premieră pentru mine.”

De ce credeau scafandrii că era rom de pirați?

Prima teorie a scafandrilor a pornit de la o sticlă de lut cu inscripția „Nassau”, găsită alături de sticle de șampanie Louis Roederer. Truszynski și Cacaj au bănuit inițial o legătură cu pirații din Nassau, Bahamas, și au presupus că sticlele conțineau rom vechi de trei secole.

Investigațiile ulterioare au infirmat această poveste. Orașul „Nassau” de pe etichetă nu avea nimic de-a face cu Bahamas — era vorba despre Ducatul Nassau din Germania de Vest. Iar în sticle nu era rom, ci apă minerală de lux.

Ce a dezvăluit investigația cargoului?

Arheologa Matylda Gierszewska-Noszczynska, specialistă în ceramică istorică, a identificat marca drept emblema Ducatului German Nassau. Sticla descoperită conținea, de fapt, apa Selters, o marcă naturală carbonatată din Nassau, folosită cu eticheta respectivă între 1836 și 1866.

Un cronicar din 1828, citat de Truszynski, descria cu admirație modul în care erau fabricate aceste sticle: „cu multă grijă, dintr-un lut aparte, din anumite regiuni ale Ducatului Nassau.”

Șampania din cală era Louis Roederer, casă înființată la Reims în 1776, iar sticla recuperată datează exact din 1857. O placă ceramică găsită la fața locului purta marca de fabrică Davenport, numărul 56, sugerând producție din 1856 — confirmare venită de la experții Stoke-on-Trent City Archives.

Documente de arhivă din Amsterdam au completat imaginea: nava transporta ceramică Villeroy & Boch, instrumente de măsurare de precizie, precum și specimene minerale rare și meteorite, trimise de Adolf, Duce de Nassau, către Alexandru al II-lea al Rusiei.

Cine era destinatarul darului?

Legătura dintre cele două case nu era întâmplătoare. Adolf de Nassau fusese căsătorit cu Marea Ducesă Elizabeth Mikhailovna, verișoara lui Alexandru, moartă în 1845.

Contextul politic explică și el graba gestului. Războiul Crimeei începuse în octombrie 1853, când Imperiul Otoman a declarat război Rusiei; Marea Britanie și Franța li s-au alăturat în 1854. Alexandru a urcat pe tron în martie 1855, după moartea tatălui său, Nicolae I, răpus de pneumonie. Rusia a ieșit umilită din conflict, iar tratatul de pace din martie 1856 a fost semnat în termeni nefavorabili pentru Sankt Petersburg.

Truszynski descrie poziția Ducatului Nassau în acei ani ca fiind una atent calculată: „neutralitate strictă în timpul Războiului Crimeei, favorizând tacit Sankt Petersburgul.” După ridicarea blocadei britanice din Baltica, Adolf ar fi „decis să reînnoiască imediat relațiile diplomatice oficiale și să-l felicite personal” pe noul țar.

Cargoul avea, potrivit lui Truszynski, un scop dublu: „conceput pentru două misiuni distincte: să alimenteze piața privată, înfometată, a Sankt Petersburgului cu produse de lux (piei, vin în butoaie și porțelan de larg consum) și să livreze un dar de stat oficial, de o valoare extraordinară.” Meteoritele din încărcătură sunt descrise de același cercetător drept „marfă prețioasă și grea”.

Legătura dintre țar și casa de șampanie Louis Roederer nu era una întâmplătoare. Potrivit autorului Don Philpott, în „The Champagne Almanac”, Alexandru ceruse casei franceze „să pună deoparte, în fiecare an, cel mai bun din vinurile lor”. În 1857, exporturile anuale ale Louis Roederer către Rusia se apropiau de 600.000 de sticle. Relația a continuat și după acest transport: în 1876, casa a creat exclusiv pentru țar șampania Cristal, într-o sticlă specială — plată la bază și transparentă, potrivit unui articol din London Times din 2017, „pentru a preveni otrava ascunsă în interior sau bombele ascunse în talpa sticlei”. Alexandru avea să moară cinci ani mai târziu, ucis de un asasin care i-a aruncat o bombă la trăsură.

Ce urmează pentru epavă?

În 2025, Truszynski și scafandrul Michał Iwicki s-au întors la locul scufundării. Iwicki a găsit în sedimente placa ceramică marcată cu numărul de fabrică 56, confirmare suplimentară a datării navei. Truszynski descrie această etapă drept una „concentrată exclusiv pe excavarea exploratorie în sedimente”.

Baltictech așteaptă acum permisiunea autorităților suedeze pentru o a treia expediție. Planul include două etape: prima ar urma să caute clopotul navei în jurul epavei, iar a doua ar excava marfa în căutarea meteoriților și a celorlalte obiecte enumerate în manifest.

Truszynski descrie Marea Baltică drept un adevărat depozit istoric: „ascunde un număr uriaș de epave scufundate, de dimensiuni aproape identice, dintr-o perioadă similară.” Fiecare astfel de descoperire, spune el, poate rescrie o bucată din istoria comerțului și a diplomației secolului al XIX-lea.

Pentru cititorii pasionați de istorie, alte povești din arhiva noastră merită citite: 27 iulie în istorie: Madonna debuta, Kato era găsit mumificat și 170 de ani de iarbă: cel mai vechi experiment pe pajiști.

Surse: Smithsonian Magazine