Jacaranda, al lui Gaël Faye: iertarea, la limita ei, după Rwanda
Gaël Faye publică „Jacaranda”, al doilea său roman după „Small Country”, recenzat de Guardian Culture pe 31 iulie 2026. Cartea îl urmărește pe Milan, de la 12 ani în vara genocidului din 1994, până la prima vizită în Rwanda, la 16 ani.
Cine este Milan și ce se întâmplă în vara lui 1994?
Milan are 12 ani și își petrece vara între reședința familiei de la Versailles și o vacanță cu vela pe Île de Ré. Tatăl lui e francez, mama sa, Venancia, e rwandeză, stabilită în Franța din anii 1970 și proprietara unui butic de îmbrăcăminte. Este vara în care Rwanda natal al mamei sale trece prin genocid, iar copilăria lui Milan e departe, în aparență, de acest adevăr.
Sfârșitul vacanței aduce însă o ruptură: verișorul său, Claude, ajunge neașteptat în Franța, rănit cu o macetă, pentru tratament. Prezența lui e primul semn concret, pentru Milan, al a ceea ce se întâmplă în Rwanda, dincolo de povești spuse pe jumătate în familia extinsă.
Ce descoperă Milan la Kigali, patru ani mai târziu?
În 1998, la 16 ani, Milan ajunge pentru prima dată în Rwanda. Romanul îl duce în cartierul Le Palais din Kigali, unde locuiește Sartre — bibliotecar, colecționar de muzică și personaj pivotal al cărții, care a oferit adăpost zeci de copii Tutsi rămași orfani în urma genocidului. Nopțile de petreceri de la Le Palais devin, potrivit recenziei Guardian Culture, un loc unde generația lui Milan încearcă să trăiască din nou, sub greutatea a ceea ce s-a întâmplat.
Tot aici Milan o regăsește pe Eusébie, prietenă din copilăria mamei sale, Tutsi și supraviețuitoare a genocidului, devenită activistă pentru justiție și vindecare. O cunoaște și pe Rosalie, mama vârstnică a Eusébiei, și pe Stella, fiica nou-născută a acesteia — copilul care devine, pentru Milan, sora pe care și-o dorise. Claude reapare, misterios, iar sub salcia jacarandă din care romanul își ia numele ies la iveală povești și compromisuri de identitate ținute ascunse până atunci.
Ce rol joacă instanțele gacaca în roman?
O parte din revelațiile cărții se leagă de instanțele gacaca, tribunalele comunitare rwandeze care au funcționat până în 2012 pentru a judeca faptele legate de genocid. În fața acestor instanțe ies la lumină adevăruri greu de acceptat, iar romanul lui Faye își pune întrebarea centrală chiar aici: unde se opresc, de fapt, limitele iertării.
De ce contează Jacaranda pentru cititorii de azi?
„Jacaranda” continuă firul deschis de „Small Country” din 2016, dar mută accentul dinspre copilăria pierdută spre viața de după — spre felul în care o generație întreagă negociază, decenii mai târziu, granițele dintre victimă și călău, între Tutsi și Hutu, între tată și copil, între negru și alb, între Europa și Africa. Mamie, bunica lui Milan, rămâne pe tot parcursul romanului o prezență retrasă și discretă, martoră tăcută a acestor tensiuni care traversează familia.
Surse: Guardian Culture
