Lupii din Yellowstone: de la otravă la reîntoarcere, în 1995
În Yellowstone, lupii gri au fost exterminați complet până în 1926, otrăviți sistematic de administrația parcului. Șaptezeci de ani mai târziu, în 1995, 14 exemplare aduse din Canada au fost eliberate acolo, într-unul dintre cele mai cunoscute experimente de conservare din lume.
Cum au fost exterminați lupii din Yellowstone?
Lupii gri trăiau în regiunea Mountain West de mii de ani, arată fosilele descoperite acolo, și erau prezenți în zonă când parcul Yellowstone a fost înființat, în 1872. Fuseseră, la un moment dat, cel mai răspândit mamifer terestru de pe planetă.
Persecuția lor nu era însă o noutate a secolului XX. Prima recompensă documentată pentru capul unui lup a fost pusă încă din 1630, în Massachusetts. În perioada colonială, lupii aveau deja o prezență tot mai fantomatică pe continent. În secolul al XIX-lea, expansiunea coloniștilor a redus drastic prada naturală a lupilor, ungulatele sălbatice, împingându-i spre vitele de fermă.
În Yellowstone, situația a devenit oficial o problemă în 1915, când superintendentul parcului scria că populația tot mai numeroasă de lupi amenința direct animalele de pradă protejate. Între 1914 și 1926, Serviciul de Parcuri Naționale a ucis cel puțin 136 de lupi în interiorul parcului, folosind adesea strichnină, o otravă care provoacă convulsii, insuficiență respiratorie și dureri extreme. Ultimii lupi din Yellowstone au fost uciși în 1926. După acel an, parcul nu mai avea nicio populație funcțională de lupi.
Cum s-a făcut reintroducerea din 1995?
Lucrurile au început să se schimbe abia în anii 1970, când lupii gri au intrat sub protecția Legii Speciilor în Pericol. Serviciul de Pescuit și Faună Sălbatică al SUA a publicat un plan de recuperare a speciei în 1987. În 1994, secretarul Departamentului de Interne, Bruce Babbitt, a aprobat oficial reintroducerea lupilor gri în Yellowstone și în sălbăticia din centrul statului Idaho.
În ianuarie 1995, 14 lupi gri capturați în vestul Canadei au fost aduși în parc. Au fost ținuți în padocuri de aclimatizare timp de aproximativ zece săptămâni, înainte de a fi eliberați. În anul următor, alți 17 lupi canadieni au urmat același traseu: capturare, aclimatizare, eliberare.
Doug Smith, angajat chiar în 1994 pentru a coordona acest proces, a rămas biolog al parcului aproape trei decenii, până la pensionarea sa din decembrie 2022. Vorbind în 2022 despre proiect, afirma că Yellowstone are probabil cea mai amplă bază de date despre lupi din lume. Dan Stahler, care i s-a alăturat în 1997, a preluat conducerea programului în 2023.
Câți lupi mai trăiesc azi în Yellowstone?
În ultimii doisprezece ani, parcul a avut, în medie, aproximativ 100 de lupi împărțiți în zece turme. Anul trecut, numărul oficial a fost în jur de 80. Dan Stahler descrie această cifră drept o populație sănătoasă și stabilă, deși ușor sub media obișnuită.
Aproximativ trei sferturi dintre turme urmează modelul tradițional, cu o singură pereche reproducătoare dominantă. Restul de un sfert au mai mult de o femelă care naște pui în același an, un semn de flexibilitate socială în cadrul haitelor.
Iarna, personalul parcului folosește elicoptere pentru a localiza lupii și a le monta coliere radio, ținta fiind menținerea unui guler de urmărire la aproximativ 25% din populație. Biologii testează acum și metode mai puțin invazive, precum înregistratoare audio și camere de control la distanță, pentru a reduce intervenția directă asupra animalelor.
Mortalitatea în parc are, în mare parte, cauze naturale: lupii se ucid uneori între ei, iar bolile pot lovi puternic — la finalul anilor 1990 și începutul anilor 2000, focare de moleșeală canină au redus populația. Vânătoarea de pradă mare, în special de bisoni, poate fi fatală chiar și pentru lupi. Când atacă elani adulți, lupii reușesc doar în 10-15% din cazuri, ceea ce spune multe despre efortul uriaș pe care trebuie să-l depună pentru fiecare masă.
Ce s-a întâmplat cu populația de elani?
Fără prădători de vârf, populația de elani a parcului a crescut necontrolat în cea mai mare parte a secolului XX. Zeci de mii de elani au fost uciși de vânători și oficiali ai parcului sau relocați în alte părți ale țării. Această abordare a fost abandonată la finalul anilor 1960, când conducerea Yellowstone a decis să lase natura să-și urmeze cursul. Populația a crescut din nou rapid, turma din nord ajungând probabil la peste 25.000 de exemplare în primul deceniu după reintroducerea lupilor.
Realitatea din teren s-a dovedit însă mai complicată decât povestea simplă a lupului salvator. În primii zece ani ai reintroducerii, vânătoarea umană, seceta și iernile grele au avut probabil un impact mai mare asupra declinului elanilor din nord decât lupii înșiși. Numărul cuguarilor crescuse deja natural în anii 1980 și 1990, înainte de sosirea lupilor, iar urșii grizzly și urșii negri, tot mai numeroși, mănâncă mulți pui de elan vara. În ultimii 10-15 ani, vânătoarea umană a avut, la rândul ei, un impact mai redus asupra turmei din nord.
De ce contează culoarea blănii?
Supraveșmântul unui lup, numit și păr de gardă, poate fi gri, negru, alb sau maro, adesea amestecat, dar toți lupii gri au dedesubt un strat de bază gri, cel care dă numele speciei. Cercetătorii din Yellowstone au descoperit că lupii cu blană neagră sunt mai rezistenți la boli, în timp ce cei cu blană gri au un succes reproductiv mai mare. Multe turme formează perechi reproducătoare de culori opuse, păstrând astfel diversitatea genetică a populației.
Cercetătorii continuă să adauge piese la acest tablou complex. Printre ei se numără Arthur Middleton, de la Universitatea din California, Berkeley, și Avery Shawler, care au studiat împreună mișcările lupilor dictate de deplasarea prăzii, precum și Elaine Brice, coautoare a unui studiu din 2024 alături de Stahler. Shawler a remarcat, anul trecut, că astăzi mai mulți lupi trăiesc în afara zonelor protejate din Statele Unite decât în interiorul lor. Acesta este un semn că povestea lupului american nu se mai scrie doar în interiorul granițelor parcurilor naționale.
Surse: Smithsonian Magazine
