Muzeul din Ripon te lasă să trăiești o zi în workhouse-ul victorian
Ripon Workhouse Museum din Marea Britanie se deschide publicului marți, după o investiție de 2,8 milioane de lire finanțată prin fondul de patrimoniu al National Lottery. Vizitatorii vor putea primi terci, mătura curtea, coase și intra într-o celulă pentru vagabonzi, într-o reconstituire a vieții dintr-un azil de sărăci din epoca victoriană.
O clădire cu istorie dublă
Administrat de Ripon Museums Trust, muzeul a devenit muzeu abia în 2017. Înainte de asta, clădirea a funcționat ca spațiu de birouri pentru serviciile sociale din North Yorkshire — un detaliu care spune ceva despre modul în care astfel de locuri își schimbă rostul de-a lungul timpului, rămânând totuși legate de teme sociale similare.
Ripon are deja alte două muzee dedicate istoriei sale instituționale: courthouse museum și prison and police museum. Workhouse-ul completează acest circuit, oferind o perspectivă asupra unei alte fețe a autorității victoriene — cea a asistenței sociale forțate.
Ce pot face vizitatorii
Redeschiderea, în urma redevelopment-ului de 2,8 milioane de lire, aduce o experiență interactivă gândită să apropie publicul de condițiile reale ale epocii. Oaspeții pot primi gruel (terci de orez), pot mătura curtea instituției, pot coase, pot căuta șoareci prin încăperi și pot asculta sunetele specifice locului.
Cei care vor să meargă mai departe pot intra într-o celulă destinată vagabonzilor, pot smulge oakum din frânghii vechi — o muncă tipică impusă săracilor în workhouse-uri — și se pot fotografia îmbrăcați în uniformele replica ale lucrătorului instituției.
Voluntarii completează experiența: unii coc pâine, alții trec haine prin malaxor, iar un „schoolmaster” voluntar recreează atmosfera de instruire impusă copiilor din acele vremuri.
Blocul vagabonzilor și subsolul redeschis
Printre spațiile readuse la viață se numără vagrants’ block, cu celulele sale, și subsolul unde, în trecut, carnea era tăiată și depozitată — un spațiu care, potrivit informațiilor disponibile, nu mai fusese deschis publicului probabil din anii 1930.
Muzeul păstrează și dotări originale precum căzile de baie, cămășile de noapte din material grosier, croite pe un singur model pentru toți bărbații, și un dispozitiv de dezinfecție („de-infestor”) folosit pentru fumigarea hainelor săracilor și vagabonzilor care ajungeau la porțile instituției.
Vocile din spatele proiectului
Alexa Vernon, directorul Ripon Museums Trust, explică sensul experienței propuse vizitatorilor: „Practic vei păși pe urmele oamenilor care au trecut prin acest loc”, a declarat ea, citată de Guardian Culture.
Vernon a vorbit și despre limitele reconstituirii istorice: „Nu sunt sigură că putem servi terci în fiecare zi, dar copiii vor putea să se apuce de cusut și să caute șoareci și să asculte sunetele, iar s-ar putea să realizeze cât de norocoși sunt față de copiii victorieni.”
Laura Allan, curator al muzeului, a subliniat o continuitate tulburătoare între trecut și prezent: „Este interesant că motivele pentru care oamenii ajungeau fără adăpost în trecut sunt foarte asemănătoare cu cele de astăzi — alcoolismul, problemele de sănătate mintală, destrămarea familiei, veteranii care se întorceau din război”, a spus ea, citată tot de Guardian Culture.
Ce era, de fapt, un workhouse
În epoca victoriană, workhouse-urile reprezentau răspunsul instituțional la sărăcie și la lipsa unui adăpost. Ele ofereau paturi și hrană, dar în condiții dure, murdare și supuse unor reguli stricte. Cauzele care aduceau oamenii în pragul acestor instituții — alcoolismul, problemele de sănătate mintală, destrămarea familiei sau reîntoarcerea veteranilor din război — sunt, așa cum arată curatorul muzeului, surprinzător de apropiate de cele cu care se confruntă societățile și astăzi.
Surse: Guardian Culture
