MoMA adună un secol de animație într-o expoziție-eveniment

Muzeul de Artă Modernă din New York a deschis pe 1 august expoziția „It’s Alive! A Century of Animation from the Collection”, curatoriată de Ron Magliozzi, cu aproape 50 de ani de activitate la MoMA. Expoziția adună un secol de animație, de la Felix the Cat la MTV.

De ce a creat MoMA această expoziție?

Răspunsul curatorului e simplu și ține de propria colecție a muzeului. „Avem o asemenea bogăție de animație aici, încât asta a fost, de fapt, inspirația pentru această expoziție”, a declarat Ron Magliozzi pentru Guardian Culture. Colecția MoMA cuprinde 13 tehnici diferite de animație — de la stop-motion la rotoscop, pinscreen și pixilație — iar expoziția le pune, în sfârșit, laolaltă.

Cum a evoluat animația, de la Felix the Cat la manifestul lui Hubley

Prima galerie, alb-negru, îl duce pe vizitator în perioada de dinainte de al Doilea Război Mondial, cu personaje devenite deja parte din istoria filmului: Felix the Cat, Gertie the Dinosaur și Raggedy Ann & Andy. Tot atunci a intrat în uz și cuvântul „animație” pentru a descrie această formă de artă.

Un moment de cotitură vine în 1946, când directorul John Hubley lansează manifestul „Animation Warrants a New Language”, o pledoarie pentru ca animația să fie tratată ca limbaj artistic de sine stătător, nu doar ca divertisment pentru copii. Hubley nu era străin de miza politică a imaginii animate: în 1944 realizase deja un film animat pentru campania electorală a lui Franklin Roosevelt.

Ce aduce galeria color: Jerome Hill, Jung și Jane Aaron

Secțiunea postbelică, în culori, aduce în prim-plan doi artiști mai puțin cunoscuți publicului larg, dar esențiali pentru istoria animației americane. Jerome Hill, cineast american distins cu un Oscar, semnează „The Sand Castle”, o fantezie de inspirație jungiană care începe alb-negru, cu un băiat pe plajă, și se transformă în stop-motion într-un castel de nisip, cu o secvență de bal demnă de o sală de dining fantasmagorică.

Într-un interviu luat de Jonas Mekas, Hill povestește cum l-a inspirat chiar psihologul Carl Jung. „Nu mă pune pe mine în film; lasă ideile mele să fie arătate într-un film”, i-ar fi spus Jung, potrivit relatării lui Hill.

Cealaltă figură centrală a galeriei este Jane Aaron, animatoarea legendară a emisiunii Sesame Street, autoare a sute de litere de alfabet animate pentru copiii americani de generații întregi. În expoziție apar și lucrările ei mai puțin cunoscute publicului larg: animații care „vizitează” tablouri celebre, precum lucrările lui Vincent Van Gogh sau „Fata în fața oglinzii” de Picasso, în care personajele își observă, cu uimire, propriul nas, ochii și gura, pe fondul piesei „Right in the Middle of My Face”, un standard al emisiunii.

MTV și campania „I Want My MTV!”

Expoziția nu se oprește la desenul animat clasic. O secțiune întreagă e dedicată campaniei „I Want My MTV!”, lansată la începutul anilor 1980, care a folosit variante animate ale unor staruri ale momentului — Cyndi Lauper, Billy Idol, Paul McCartney, Pat Benatar. Un film cuprinde chiar și scene nefolosite din sesiunile de filmare cu Cyndi Lauper, The Police și Peter Wolf, repetând obsesiv aceeași frază.

„Sunt oameni precum Cyndi Lauper, The Police, Peter Wolf, spunând-o iar și iar. Vreau ca oamenii să audă «I want my MTV!» iar și iar în galerie!”, a spus Magliozzi despre acest colț sonor al expoziției.

Film sau digital? Alegerea curatorului

Vizitatorii pot vedea 20 de filme direct în spațiul galeriei, proiectate fără sunet — pentru bandă sonoră există o aplicație opțională pe telefon. Dincolo de organizarea propriu-zisă, Magliozzi vede în trecerea de la peliculă la digital o schimbare de fond a artei animației: pelicula rămâne, spune el, un obiect mecanic, „viu” în mișcarea proiectorului, în timp ce imaginea digitală funcționează diferit. Pus în fața alegerii între copii digitale și copii pe 35mm pentru expoziție, muzeul a optat, în majoritatea cazurilor, pentru 35mm, tocmai pentru senzația fizică pe care pelicula o păstrează.

Pentru cititorii pasionați de artele vizuale și de modul în care muzeele reînvie colecțiile lor, expoziția de la MoMA se citește bine în oglindă cu alte proiecte culturale ambițioase, precum deschiderea Guggenheim Abu Dhabi sau reflecțiile despre rolul muzicii în imaginea de film din de ce iubește cinemaul violoncelul.

Surse: Guardian Culture