Bill Nighy: emoji-uri, Nokia și refuzul Zoom-ului

Actorul britanic Bill Nighy, 76 de ani, joacă tatăl muribund din filmul & Sons, alături de Johnny Flynn, George MacKay, Imelda Staunton și Noah Jupe. Într-un interviu pentru Guardian Culture, publicat pe 13 august 2026, vorbește despre Nokia, emoji-uri, refuzul Zoom-ului și podcastul Ill-Advised.

Cine e AN Dyer și ce aduce Nighy în & Sons?

& Sons îl are în centru pe AN Dyer, un romancier retras din lume. Bill Nighy interpretează tatăl muritor al poveștii, iar Johnny Flynn și George MacKay joacă fiii mai mari. Imelda Staunton este fosta soție, iar Noah Jupe — cunoscut din Hamnet — joacă fiul cel mic.

În film, personajul lui Nighy pronunță o replică scurtă și tăioasă: „Nu răspund la telefon”. Ironia nu i-a scăpat actorului, care în viața reală recunoaște exact contrariul: „Vorbesc foarte mult la telefon”, i-a spus el jurnalistului Guardian Culture.

De ce refuză Bill Nighy Zoom-ul și prânzurile de lucru?

Nighy a explicat că a renunțat definitiv la apelurile video. „Ajunsesem la punctul în care, de fiecare dată când aveam un apel Zoom, mă simțeam nefericit. Sunt suficient de în vârstă cât să pot spune: pot să mă retrag din Zoom?”, a povestit el.

Aceeași reticență o are față de întâlnirile de lucru la masă, mai ales prânzurile. „Mâncarea la care vorbești despre muncă. Asta e una. În special prânzul. Trebuie să stai atât de mult și pur și simplu îți încurcă lucrurile. Prânzurile de lucru sunt complet exclude acum”, a spus actorul.

La fel de tranșant este și în privința costumelor de epocă pe care nu vrea să le mai poarte: întrebat ce roluri refuză, răspunsul a fost scurt — „Togi”.

Ce emoji-uri alege actorul pe telefonul lui Nokia?

Bill Nighy nu folosește un smartphone, ci un Nokia clasic, pe care scrie mesaje de mână. „Sunt și un texter entuziast. Am fost mereu foarte rapid pe vechiul Nokia. Destul de mândru de mine, eram”, a spus el.

Despre emoji-uri a fost sceptic multă vreme: „Am fost filosofic împotriva lor. Majoritatea sunt un pic naive.” Cu toate acestea, are câteva preferate: „Îmi place flamingoul și dalia purpurie. Îmi place rechinul care sare. Uneori îl combin cu delfinul care sare. Foarte rar, îmi place golferul la mijlocul loviturii, dacă felicit pe cineva. Nu fac fețe zâmbitoare.”

De la roller towel la Steve McQueen: cum a început totul?

Nighy a crescut în Caterham, Surrey, și a urmat o școală catolică de gramatică. La 14 ani, profesorul său de engleză, domnul Weir, i-a spus o propoziție care i-a rămas în minte: „Ai putea încerca să scrii un roman”.

Un an mai târziu, la 15 ani, a lucrat la The Field, o revistă despre vânătoare și pescuit. Sarcina lui era neobișnuită: „Schimbam prosopul cu rolă din toaleta doamnelor. Toate fetele de la biroul de dactilografiere veneau acolo. Nu din cauza magnetismului meu animal, mă grăbesc să adaug, ci pentru că știau că mă pot face să mă înroșesc. Prosoapele acelea cu rolă sunt destul de dificile. Le stricam și ele începeau să râdă”, a povestit el.

Tot din perioada aceea vine o amintire despre entuziasmul lui pentru mașinile de lux: „Sunt dintr-un orășel – Caterham, în Surrey – și mă entuziasmam foarte tare când vedeam un Rolls sau un Bentley pe stradă. Am fost chemat în fața directorului general pentru că trecuse pe lângă mine și eu începusem să sar și să fac cu mâna. Mi-a spus: «Nu asta mă aștept de la un angajat».”

Scrisul a rămas un proiect neînceput. „Cineva a sugerat să merg la o școală de teatru, și asta a devenit ceea ce am făcut. Am crezut că o să mă apuc de scris eventual. Încă mai cred asta. Sunt foarte bun la procrastinare”, a spus Nighy.

Cine sunt idolii lui: Hemingway, Prince și Steve McQueen

Printre scriitorii pe care îi admiră, Nighy îi numește pe Hemingway și Fitzgerald. La muzică, idolul este Prince: „Tot ce a făcut Prince a fost atrăgător. Oricine poate face spagatul și se ridică înapoi pe contratimp… ei bine, îl voi urma oriunde”, a spus el.

La actorie, modelul rămâne Steve McQueen, din The Great Escape. Întrebat ce a învățat de la el, răspunsul a fost sec: „Că nu voi fi niciodată Steve McQueen”. A adăugat însă și o explicație mai amplă: „Ai nevoie de multă încredere pentru a face ce a făcut el. Fără artificii, fără să întinzi mâna după premii. E un fel de reținere temerară.”

Despre propria carieră, actorul are o privire lipsită de vanitate: „Poate există oameni acolo care apreciază când fac lucrurile pe care le fac mereu. La fel cum eu îmi doresc mereu ca Steve McQueen să facă ce face el.”

Ce alte roluri au marcat cariera lui Nighy?

Cariera lui de film cuprinde titluri foarte diferite. A fost Billy Mack, rockerul cinic din Love Actually (2003, regizat de Richard Curtis), a jucat în două filme din seria Pirates of the Caribbean și a primit singura sa nominalizare la Oscar pentru rolul unui birocrat bolnav terminal în Living.

A mai jucat un soț care evită infidelitatea în Lawless Heart, un pasionat de Scrabble în Sometimes Always Never și a apărut în serialul BBC The Men’s Room (1991), care conținea scene explicite, cenzurate la vremea respectivă de Broadcasting Standards Council. În Notes on a Scandal, Cate Blanchett i-a interpretat soția pe ecran — iar despre rolul lui a spus: „Ce femeie occidentală care gândește nu ar vrea să-l îmbrățișeze?”

Ce se întâmplă cu podcastul lui Ill-Advised?

Departe de platourile de filmare, Nighy are un podcast, Ill-Advised, care strânge peste 300.000 de ascultători lunar și a fost numit Podcast of the Year 2026 de Broadcasting Press Guild. A treia serie este iminentă.

Despre stilul lui la microfon, actorul recunoaște că improvizează, dar cu o bază de gândire în spate: „Vorbesc pe loc, dar constat că m-am gândit deja la subiectul respectiv. M-am gândit deja la pantaloni, de exemplu, pentru că sunt un fel de fetișist al costumelor de birou și al gulerelor de cămașă.” Totuși, spune el, ideea inițială nu a fost a lui: „Am încercat să nu am un podcast.”

Despre familie, Nighy are o fiică, Mary Nighy, actriță și regizoare, din relația de 27 de ani cu actrița Diana Quick, care s-a încheiat în 2008. Cei doi au împreună doi nepoți. Întrebat despre filosofia lui ca părinte, răspunsul a fost dezarmant de sincer: „Vai, Ryan. E mult timp de atunci.” A continuat: „Dar nu, nu prea. Improvizezi pe măsură ce înaintezi. Faci greșeli, apoi le corectezi, și speri să ajungi la ceva care funcționează. Părinții mei nu au fost opresivi sau răi, și nici eu nu am vrut să fiu.”

Spre finalul interviului, actorul reflectează și asupra trecerii timpului, cu o remarcă simplă despre propria carieră: „Deși, desigur, jumătate din munca mea nu mai e în memoria vie. Ajungi la stadiul în care toți cei care au văzut-o sunt morți.”

Cititorii interesați de cultură și literatură pot găsi context similar în cronica despre ultimul roman al lui Vargas Llosa sau în relatarea despre spectacolul Prophets, prezentat la Edinburgh.

Surse: Guardian Culture