Epava Batavia din 1629 dezvăluie un comerț mai complex
Batavia, nava-amiral a Companiei Olandeze a Indiilor de Est, s-a scufundat în 1629 la Insulele Houtman Abrolhos, lângă Australia de Vest. Un studiu recent arată că transporta piatră de nisip din Germania, destinată unei porți somptuoase la Jakarta.
Nava a plecat din Țările de Jos la 29 octombrie 1628, cu 341 de pasageri și membri de echipaj la bord. Destinația era Batavia, așa cum se numea pe atunci Jakarta, capitala coloniilor olandeze din Indiile de Est.
Ce s-a întâmplat în noaptea naufragiului?
În dimineața zilei de 4 iunie 1629, Batavia a lovit un recif la viteză maximă, cu toate cele trei catarge ridicate. În cala navei se aflau blocuri mari de piatră de nisip, deja sculptate, menite să devină un portal sau un portic impunător în Batavia.
Aproximativ 300 de supraviețuitori au reușit să ajungă pe insulele din apropiere. Comandantul Francisco Pelsaert a plecat cu o barcă lungă și 40 de marinari și ofițeri în căutare de ajutor. A parcurs aproape 1.860 de mile până la Batavia, călătorie care a durat circa o lună.
Cine a fost Jeronimus Cornelisz?
În absența lui Pelsaert, controlul grupului rămas pe insule a fost preluat de Jeronimus Cornelisz, un ofițer junior care plănuise o mutinie chiar înainte de naufragiu. Timp de cinci luni, Cornelisz și complicii săi au terorizat supraviețuitorii prin ucideri, violuri și sclavie.
La șapte săptămâni după sosirea lui Pelsaert la Batavia, o navă de salvare a ajuns la locul tragediei. Cornelisz și alți șase mutineri au fost spânzurați pe Long Island, în octombrie 1629, iar restul complicilor au fost duși la Batavia pentru execuție. Doi bărbați au fost abandonați pe continentul australian.
De ce contează pietrele din cala navei?
Epava a fost descoperită abia în 1963, iar site-urile asociate naufragiului au fost cercetate timp de șase decenii. Cel mai recent studiu, publicat pe 29 iulie în Journal of Archaeological Science: Reports, se concentrează pe originea blocurilor de piatră de nisip găsite în cală.
Folosind cristale de zircon, cercetătorii au identificat sursa pietrelor în mai multe zone din Germania actuală, probabil Bentheim și Obernkirchen, aflate la circa 90 de mile distanță una de alta. De acolo, materialele erau transportate către un centru al Companiei Olandeze a Indiilor de Est, probabil Amsterdam, înainte de a porni spre Batavia.
Studiul a fost realizat de Anthony Clarke și Chris Kirkland, ambii de la Curtin University, alături de Corioli Souter, arheolog și curator care conduce departamentul de patrimoniu maritim al Western Australian Museum. Acolo sunt păstrate pietrele astăzi.
„Celebra navă continuă să dezvăluie povești noi”, a declarat Corioli Souter într-un comunicat.
Mutinie premeditată sau supraviețuire disperată?
Nu toți cercetătorii citesc la fel tragedia de pe insule. Jaco Koehler, psiholog cultural, a propus recent o teorie alternativă, publicată în International Journal of Maritime History: foametea și lipsa apei dulci ar fi fost catalizatorii adevărați ai crimelor în masă, nu o mutinie plănuită dinainte.
„Foametea și lipsa apei au funcționat drept catalizatori pentru crimele în masă”, a scris Koehler, potrivit sursei citate.
Wendy van Duivenvoorde, profesoară de arheologie maritimă la Flinders University, primește cu rezerve noile interpretări. „Este interesant, conține multe lucruri noi și interesante, dar nu sunt convinsă”, i-a declarat ea jurnalistei Tory Shepherd de la The Guardian.
Curatorul Kieran Hosty, de la Australian National Maritime Museum, este menționat de asemenea printre specialiștii implicați în interpretarea descoperirilor legate de epavă. Alături de el sunt arheologul Corioli Souter, geologul Chris Kirkland și oamenii de știință de la Curtin University.
Povestea Bataviei rămâne, la aproape patru secole distanță, un studiu de caz despre cât de mult poate spune o piatră despre rutele comerciale ale unei epoci. De asemenea, arată cât de fragilă poate fi ordinea umană atunci când ajutorul întârzie luni de zile.
Cititorii interesați de alte descoperiri arheologice recente pot citi și despre o vilă romană de lux descoperită în Devon sau despre tavanul cu Dionysus și Ariadne de la Pompeii.
Surse: Smithsonian Magazine
