Ultimul roman al lui Vargas Llosa: o odă la Peru și la vals

Mario Vargas Llosa, laureatul Nobel peruan mort anul trecut la 89 de ani, a publicat în 2023 romanul ‘I Give You My Silence’, pe care el însuși l-a numit ultimul său. Povestea urmărește un jurnalist obsedat de valsul peruvian și de identitatea țării sale.

Cine este Toño Azpilcueta?

Protagonistul romanului este Toño Azpilcueta, un jurnalist de muzică din Lima, căsătorit cu Matilde. Toño trăiește cu obsesia de a scrie cartea definitivă despre valsul peruvian — acel stil muzical care fuzionează valsa europeană cu tradiții africane și latinoamericane indigene.

Potrivit recenziei publicate de Guardian Culture, Toño credea că „această carte ar fi un omagiu adus talentului lui, dar și mult mai mult: în cele din urmă avea să pună pe hârtie acele idei despre valsul peruvian pe care le tot purtase în minte”.

Ancheta lui îl duce la Lalo Molfino, un chitarist necunoscut care moare brusc, și îl aduce în contact cu Cecilia Barraza, cântăreață reală a scenei peruviene. Acțiunea se petrece la începutul anilor 1990, pe coasta Pacificului, de la Lima la mica așezare Puerto Etén.

Ce este huachafería?

Un fir important al romanului îl reprezintă conceptul de huachafería, esențial pentru identitatea peruviană pe care Vargas Llosa a explorat-o de-a lungul carierei. Chiar Toño explică fenomenul în termeni contradictorii: „Huachafería poate fi genială, dar rareori este inteligentă: este intuitivă, exuberantă, solemnă, melodică, plină de imaginație și, mai ales, lăcrimoasă.”

Adrian Nathan West, traducătorul romanului în limba engleză, notează în postscriptul cărții că „dicționarele o definesc de obicei ca pretenție” — o definiție mult mai seacă decât portretul plin de culoare pe care îl face personajul lui Vargas Llosa.

Ce scrie, de fapt, Toño?

Cartea pe care Toño o scrie în interiorul romanului are ambiții aproape revoluționare. El o descrie astfel: „această carte pe care o ții în mână, cititorule, va fi punctul de pornire al unei adevărate revoluții care va ridica Peru-ul nostru din sărăcie și tristețe, redându-i gloria și creativitatea, transformându-l într-un loc în care toți sunt cu adevărat egali și punând capăt tristelor dezbinări ale poporului său.”

Nu toată lumea din roman e convinsă de valoarea acestui proiect. Psihiatrul care îl ajută pe Toño să-și învingă fobia de șobolani judecă manuscrisul fără menajamente: îl consideră „o masă fără sens, incoerentă de idei nedezvoltate”.

De ce contează acest roman?

Vargas Llosa a candidat, fără succes, la președinția Perului, iar temele naționale — sărăcie, dezbinare socială, identitate culturală — au rămas centrale în opera sa până la final. Romanul aduce în scenă și personaje care reflectă tensiunile de clasă și rasă din societatea peruviană: Toni Lagarde, un bărbat alb dintr-un cartier de clasă mijlocie, și Lala Solórzano, o femeie neagră săracă dintr-un cartier greu.

Pentru un cititor britanic, notează recenzentul de la Guardian Culture, Peru se reduce de obicei la Machu Picchu, mișcarea Shining Path, ceviche și ursul Paddington. Romanul lui Vargas Llosa oferă o imagine mult mai densă, construită din muzică, contradicții și dragoste pentru o țară complicată.

Întrebări frecvente

Este acesta un roman postum?

Nu. Romanul a fost publicat în limba spaniolă în 2023, când Vargas Llosa era încă în viață. Scriitorul a murit anul trecut, la 89 de ani, dar el însuși descrisese cartea ca fiind romanul său final.

Cine a tradus romanul în limba engleză?

Traducerea în engleză a fost realizată de Adrian Nathan West, care semnează și un postscript în care explică termeni-cheie din text, precum huachafería.

Ce legătură are romanul cu muzica peruviană?

Protagonistul, Toño Azpilcueta, este jurnalist de muzică și scrie despre valsul peruvian, un stil care combină influențe europene, africane și indigene, alături de instrumente precum cajonul.

Surse: Guardian Culture