Doi strămoși fantomă, ascunși în ADN-ul uman modern
Un studiu publicat pe 30 iulie în revista Science arată că genomul uman modern păstrează urme genetice de la două specii necunoscute de strămoși, una dintre ele posibil H. heidelbergensis, cealaltă posibil H. erectus, descoperite prin analiza ADN-ului a peste 500 de oameni vii.
Cercetarea a fost coordonată de Priya Moorjani, geneticiană evolutivă la Universitatea din California, Berkeley. Chris Stringer, paleoantropolog la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, a comentat descoperirile, fără să fi participat la studiu.
Cum au fost găsiți acești strămoși dispăruți de mult?
Echipa nu a lucrat cu ADN antic, extras din oase vechi de mii sau milioane de ani. A folosit o tehnică nouă, aplicată direct genomurilor a peste 500 de oameni în viață astăzi, luate din baze de date genetice. Metoda a scos la iveală tipare care nu se potrivesc cu nimic cunoscut până acum din arborele genealogic uman.
Cine sunt cei doi „strămoși fantomă”?
Primul este descris ca un strămoș fantomă relativ recent, responsabil pentru aproximativ 1% din genomul uman modern. S-a încrucișat cu Homo sapiens înainte de cea mai recentă migrație din Africa spre Eurasia, petrecută în urmă cu circa 50.000 de ani. Cercetătorii cred că ar putea fi vorba de Homo heidelbergensis, o specie care a trăit în Europa, în părți ale Africii și, posibil, în Asia, între 200.000 și 700.000 de ani în urmă, și care s-a desprins din linia oamenilor moderni acum aproximativ 800.000 de ani.
Al doilea strămoș, numit „super-arhaic”, e mult mai vechi: urmele lui datează de acum 1,8 milioane de ani. Se regăsește doar în genomul oamenilor din Oceania, și numai în segmentele moștenite de la denisovieni. Ipoteza este că acest strămoș s-a încrucișat direct cu denisovienii, care mai târziu s-au încrucișat, la rândul lor, cu Homo sapiens. Candidatul propus este Homo erectus, specie care a trăit în Africa și Asia între aproximativ 110.000 și 1,89 milioane de ani în urmă.
Ce arată deja ADN-ul nostru despre rudele dispărute?
Descoperirea se adaugă la ce se știa deja: majoritatea oamenilor din afara Africii poartă între 1 și 2% ADN neanderthalian, iar populațiile din Asia și Oceania au între 0,1 și 5% ADN moștenit de la denisovieni. Toate aceste specii, alături de Homo sapiens, provin dintr-un strămoș comun african. Linia oamenilor moderni s-a desprins din acel trunchi comun cu aproximativ 550.000-765.000 de ani în urmă, iar neanderthalii și denisovienii s-au separat ceva mai târziu. Homo sapiens a apărut ca specie în jurul anului 300.000 î.Hr., iar rudele sale s-au răspândit între timp în toată Eurasia, pregătind terenul pentru întâlnirile și încrucișările descoperite acum.
Un studiu anterior, publicat în februarie, adăuga un detaliu la acest tablou: examinând genomurile femeilor neanderthaliene și ale femeilor Homo sapiens, cercetătorii au observat că modelele de pe cromozomii sexuali indică o frecvență mai mare a perechilor formate din tați neanderthalieni și mame Homo sapiens, decât invers.
De ce contează aceste descoperiri?
Fiecare nouă analiză genetică complică, de fapt, imaginea simplă a unui singur „strămoș” uman. Arborele nostru genealogic pare mai degrabă o rețea de întâlniri repetate între linii diferite de oameni, întinsă pe sute de mii, chiar milioane de ani. Cei doi strămoși fantomă identificați acum nu au fosile cunoscute care să le poarte numele cu certitudine, dar prezența lor în genomul nostru arată cât de complexă a fost istoria speciei umane cu mult înainte ca Homo sapiens să pornească spre Eurasia.
Întrebări frecvente
Surse: Smithsonian Magazine
