Chicxulub: cum a ucis asteroidul dinozaurii într-o oră

Acum aproximativ 66 de milioane de ani, un asteroid cât Muntele Everest a lovit Peninsula Yucatán și a ucis 75% din speciile vii de pe Pământ. O nouă lucrare, publicată pe 28 iulie, arată cum incendiile și căldura au decis soarta dinozaurilor în doar o oră sau două.

Ce s-a întâmplat în momentul impactului?

Evenimentul, cunoscut drept impactul Chicxulub, a lăsat în urmă un crater cu o adâncime de 12 mile și o lățime de 110 de mile, în ceea ce este astăzi Peninsula Yucatán, Mexic. Asteroidul a vaporizat peste 240 de mile cubice de rocă și pământ, trimițând un nor imens de material direct în spațiu.

O parte din acest material s-a răcit și s-a condensat într-un nor de praf fin, care a înconjurat întreaga planetă. Restul s-a transformat în sferoide — fragmente grele, fiecare de aproximativ jumătate din mărimea unui bob de zahăr — care s-au prăbușit înapoi prin atmosferă ca niște minimeteoriți.

De ce au murit atât de repede animalele?

Pulsul termic generat de impact a fost suficient de puternic încât să aprindă incendii la scară planetară. Norul de praf a sufocat cerul, iar căldura degajată de flăcări a rămas captivă pe suprafața Pământului.

Animalele care nu au reușit să găsească adăpost la timp — chiar și dinozaurii cu piele groasă — ar fi fost, potrivit cercetătorilor, „coapte sau prăjite”. Aceasta a declarat Alexandria Johnson, om de știință atmosferic și coautoare a studiului, într-o declarație a Universității Purdue. Cea mai mare parte a creaturilor de pe glob a murit probabil în decurs de o oră sau două de la impact.

Cei puțini care au supraviețuit valului de căldură s-au trezit într-un peisaj descris de Brandon Johnson, om de știință planetar la Purdue și coautor al lucrării. Potrivit declarației universității, peisajul arăta „ca iadul”.

Cât a durat întunericul de după impact?

Norii groși de praf și cenușă ar fi blocat lumina zilei aproape complet. Suprafața planetei ar fi rămas cufundată în întuneric, singura lumină vizibilă fiind, probabil, o strălucire roșiatică venită din incendiile forestiere care mistuiau continentele.

Focurile globale s-au stins în cele din urmă, dar stratul de praf rămas suspendat în atmosferă a persistat, potrivit oamenilor de știință, timp de ani de zile. Acest văl a blocat căldura soarelui și a declanșat o iarnă post-impact prelungită.

Cum a reapărut viața pe Pământ?

Multă vreme, cercetătorii au crezut că noi specii — mai ales organisme marine unicelulare — au apărut abia la aproximativ 30.000 de ani după impactul Chicxulub. Un studiu publicat în ianuarie a arătat însă că viața a început să reapară mult mai repede, în decurs de doar 2.000 de ani de la eveniment.

Rămâne deschisă întrebarea centrală care i-a preocupat multă vreme pe oamenii de știință: ce a cauzat, de fapt, extincția în masă. O teorie de bază susține că norul de praf, sulf și funingine a blocat soarele și a provocat o iarnă globală. În această iarnă, plantele au încetat fotosinteza, iar multe creaturi au murit încet, de foame.

Echipa din spatele noii lucrări suspectează totuși că incendiile globale au avut un impact mai mare asupra vieții de pe Pământ decât iarna globală care le-a urmat. Cercetătorii spun însă că nu pot afirma acest lucru cu certitudine până când nu vor găsi dovezi geologice clare ale acestor incendii planetare.

Lucrarea, publicată în Journal of Geophysical Research: Biogeosciences, se bazează pe simulări pe calculator combinate cu dovezi geologice deja existente despre impact.

Pentru cititorii interesați de alte descoperiri din adâncul timpului, merită urmărită și o fosilă de 80 de milioane de ani care schimbă istoria șerpilor, sau urmele fosile din Kenya care sugerează un Paranthropus mai înalt.

Surse: Smithsonian Magazine