Marea Britanie plătește prețul: 1 milion de tineri „Neet”
Marea Britanie are un milion de tineri care nu sunt în educație, muncă sau formare. Guardian Business arată, pe 9 august 2026, că 16 ani de subfinanțare a serviciilor pentru tineri și a sănătății publice costă economia britanică 125 de miliarde de lire pe an.
Un milion de tineri lăsați în urmă
Potrivit Guardian Business, doar unul din patru tineri britanici crede că toată lumea din societate are șanse egale și corecte. Cei mai mulți cred că jocul e aranjat, notează jurnalistul Richard Partington.
Cifra care rezumă problema este de un milion: atâția tineri se află în categoria Neet — nici la școală, nici la muncă, nici în vreun program de formare. Faptul că Marea Britanie ratează talentul a unui milion de tineri este, potrivit Guardian Business, o problemă care se extinde mult dincolo de piața muncii.
Alan Milburn, autorul unui review dedicat șomajului în rândul tinerilor, este citat spunând că riscul ca un copil să devină Neet poate fi urmărit până la primii lui ani, în perioada preșcolară. Adică mult înainte ca cineva să vorbească despre CV sau interviu de angajare.
De ce s-a ajuns aici?
Explicația ține de un tipar de guvernare descris în articol: statul a cheltuit constant pe consecințe, nu pe prevenție. Finanțarea pentru serviciile de tineret din Anglia a scăzut cu 76%, o pierdere de 1,3 miliarde de lire. În același timp, cheltuiala pe elev în școlile din Anglia a fost îngheţată timp de 14 ani, iar investiția în clădirile școlare a scăzut cu 25% — din cauza crizei betonului RAAC, care afectează multe școli britanice.
Rețeaua Sure Start, centrele pentru familii deschise de guvernele Labour, a fost, practic, dezafectată de guvernele conservatoare care au urmat. În contrast, finanțarea pentru copiii aflați în îngrijire și pentru protecția lor a crescut cu mai mult de 50% — bani cheltuiți când problema a devenit deja urgentă, nu când încă putea fi prevenită.
Consecința se vede în cifre dure: pentru fiecare liră pe care statul o cheltuie pe sprijin pentru angajarea tinerilor, dă 25 de lire pe beneficii sociale, arată Guardian Business.
Cum se leagă sănătatea publică de toate acestea?
Tiparul se repetă și în sistemul de sănătate. Până la 40% din bugetul NHS se duce spre tratarea unor afecțiuni care ar putea fi prevenite, iar bolile prevenibile reprezintă 50% din consultațiile medicale și 70% din zilele petrecute în paturile de spital.
Health Foundation a calculat costul acestei neglijențe: readucerea sănătății populației din Regatul Unit la nivelul din 2014 ar crește PIB-ul cu 2% și ar genera un dividend de 72 de miliarde de lire pentru finanțele publice. Office for Budget Responsibility, organismul independent de supraveghere a Trezoreriei, estimează că, într-un scenariu de sănătate mai bună, datoria națională ar fi cu aproximativ 45% din PIB mai mică până în anii 2070.
Costurile pentru economie și pentru finanțele guvernului generate de criza Neet sunt de 125 de miliarde de lire pe an și cresc, avertizează Guardian Business.
Ce se poate schimba de aici înainte?
Andy Burnham are, potrivit articolului, sarcina de a pune capăt acestei abordări miope și de a reconstrui ceea ce thinktankul Demos numește „statul preventiv” — un model în care banii publici merg spre prevenție, nu doar spre stingerea incendiilor sociale deja pornite.
Problema e una de sincronizare: economiile generate de cheltuiala preventivă se văd abia pe termen lung, în timp ce stimulentele politice și bugetare favorizează intervenția de urgență. Bugetul de toamnă este contextul în care ar putea apărea primele decizii concrete, dar premierul rămâne constrâns de o situație fiscală dificilă.
Așa cum rezumă Guardian Business, Marea Britanie plătește deja prețul unui NHS în declin, al facturii tot mai mari pentru asistență socială, al inactivității de pe piața muncii și, în consecință, al unei creșteri economice slabe.
Surse: Guardian Business
