China înăsprește regulile de ieșire din țară din 15 septembrie
Guvernul chinez a publicat pe 31 iulie noi reglementări de frontieră, care intră în vigoare pe 15 septembrie. Ele extind motivele pentru care cetățenii chinezi și străinii pot fi opriți la intrarea sau ieșirea din țară, de la documente false până la amenințări la adresa securității naționale.
Ce prevede exact noul document
Documentul, publicat de Consiliul de Stat al Chinei, dă oficialilor de la frontieră dreptul de a cere călătorilor informații și documente suplimentare despre motivele deplasării. Cetățenii care oferă declarații sau documente false riscă interdicție de intrare sau ieșire din țară.
Cetățenii chinezi care au obținut documente de călătorie prin înșelăciune sau au ieșit ori intrat ilegal în țară pot primi o interdicție de plecare între șase luni și trei ani, pe lângă pedepsele deja existente. Interdicția se poate aplica și celor care au „participat la activități ilegale” sau au „amenințat securitatea și interesele naționale” în străinătate, precum și celor care încalcă regulile de import-export de tehnologie, dacă acest lucru pune în pericol securitatea industrială sau tehnologică a Chinei.
Articolul 5 al documentului prevede că străinii care furnizează informații false pot fi interziși să intre în China între un an și cinci ani. Consiliul de Stat justifică măsurile prin nevoia de a „păstra suveranitatea și interesele naționale”.
De ce contează pentru cei care vor să plece din China
China este deja o țară în care călătoriile în străinătate sunt strict monitorizate, iar unii funcționari publici sunt obligați să-și predea pașapoartele angajatorilor. Noile reguli au declanșat discuții ample pe rețelele sociale chineze, unde oamenii se întreabă dacă vor mai putea călători liber după 15 septembrie.
Henry Gao, profesor de drept la Singapore Management University, a îndemnat oamenii, într-o postare distribuită pe scară largă în presa de limbă chineză, să „plece cât timp încă mai pot”. Într-un interviu pentru France 24, Gao a mers mai departe: „Aceste reglementări reprezintă un nou pas important în transformarea dreptului de a părăsi China într-un privilegiu acordat la discreția statului.”
Gao a mai atras atenția că astfel de măsuri „sunt adesea ferite de un control judiciar riguros, lăsând persoanele afectate cu puține soluții reale în afara canalelor administrative, care rareori oferă motivări transparente sau supraveghere independentă”.
Reguli noi sau doar o formalizare a practicii existente?
Christopher Nye, expert în drept chinez, și Charles Sun, analist de politică, ambii de la Jamestown Foundation, au oferit un răspuns mai temperat prin e-mail: „Ceea ce fac în principal aceste reglementări este să dea agențiilor de aplicare a legii o bază scrisă explicită pentru ceea ce oricum făceau deja”, adică o „autoritate expresă”.
Cei doi au explicat că o astfel de standardizare „reduce costul aplicării de rutină, iar oficialii nu mai au nevoie de aprobare de la caz la caz de la nivel superior pentru a reține un cetățean în țară”.
Nye și Sun au citat și un avertisment al Departamentului de Stat american, potrivit căruia oamenii află de obicei că le este interzis să plece abia atunci când încearcă să o facă, „fără nicio modalitate de a afla cât va dura”. În aceste cazuri, spun ei, „persoana nu are ce contesta și nu există nicio urmă că statul a acționat vreodată”.
Gao a subliniat că China a susținut de multă vreme jurisdicție personală asupra unor infracțiuni comise în străinătate de cetățenii săi, dar că, istoric, aceasta era asociată mai clar cu infracțiuni grave. Noile reguli, spune el, „lărgesc raza practică de aplicare prin extinderea consecințelor — precum interdicțiile de ieșire ulterioare unei condamnări — la o gamă mai largă de fapte, inclusiv unele formulate vag”. Concluzia lui: „Este mai puțin o extindere dramatică a jurisdicției legale în principiu, cât o extindere notabilă a pârghiilor de aplicare și a presiunii extrateritoriale în practică.”
Nye și Sun au mers pe aceeași linie: „Efectul este de a proiecta standardele partidului-stat asupra cetățenilor chinezi de pretutindeni și de a menține aceste standarde asupra lor ca o amenințare permanentă la exercitarea obișnuită a libertăților în străinătate.” Ei văd măsura ca parte dintr-un tipar mai vechi: „Beijingul a petrecut ultimul deceniu extinzând raza propriei legi pentru a-și extinde influența și a proteja interesele partidului-stat, iar aceasta este încă o instanță concretă a jurisdicției cu rază lungă pe care o testează.”
Cazul Manus și interdicția care ar putea fi ridicată
Un exemplu concret al modului în care Beijingul folosește deja interdicțiile de ieșire este cazul Manus. Este vorba despre o companie chineză de inteligență artificială pe care Meta plănuia să o cumpere cu 2 miliarde de dolari. În martie, autoritățile chineze au impus o interdicție de călătorie asupra a doi cofondatori ai companiei, iar în aprilie China a blocat planul de achiziție. Financial Times a raportat că interdicția urmează să fie ridicată în curând.
Cazul ilustrează o inversare istorică: în era Mao, călătoriile în străinătate erau rezervate în mare parte persoanelor de încredere ale statului. Astăzi, potrivit analizelor citate, cei mai apropiați de regim se confruntă adesea cu cele mai mari restricții de călătorie.
Ce spun cifrele din Taiwan
Consiliul pentru Afaceri Continentale din Taiwan (MAC), organul oficial responsabil cu relațiile transstrâmtorii, a avertizat asupra riscurilor crescute pentru cetățenii taiwanezi care călătoresc în China. Ministrul MAC, Chiu Chui-cheng, a vorbit despre acest subiect la o conferință de presă la începutul acestei luni.
Potrivit cifrelor MAC, la 14 august, 416 de cetățeni taiwanezi rămâneau blocați în China. Dintre aceștia, 226 au fost deținuți, 156 sunt dispăruți, iar 34 sunt interogați.
Un tablou mai larg: neîncredere și control
Un raport din 2024 al organizației de drepturi ale omului Safeguard Defenders arată că Partidul Comunist Chinez a extins constant folosirea interdicțiilor de ieșire, restricționând tot mai mult plecarea din țară a activiștilor pentru drepturile omului și a jurnaliștilor, sau folosind restricții asupra membrilor familiei pentru a-i presa pe unii să se întoarcă în China.
Li Shaomin, sociolog și profesor la Old Dominion University, a comentat pe X paradoxul sistemului chinez: „Nu doar că lipsește încrederea în publicul larg, dar lipsește o încredere și mai mare chiar în propriii oficiali de partid — în oamenii pe care i-a promovat chiar el.” Li a rezumat situația astfel: „O economie deschisă, dar cu oameni sub control strict.” Iar concluzia lui este tranșantă: „Într-o dictatură cu un singur partid, aceasta este o contradicție care nu poate fi rezolvată.”
Întrebări frecvente
Surse: France 24
